opțiuni
  • info

7 definiții pentru ticăit (persoană)

Explicative DEX

TICĂIT2, -Ă, ticăiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucrează încet, fără spor; mocăit. 2. (Pop.) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. – V. ticăi2.

TICĂIT2, -Ă, ticăiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucrează încet, fără spor; mocăit. 2. (Pop.) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. – V. ticăi2.

ticăit2, ~ă [At: MOXA, 393/8 / Pl: ~iți, ~e / E: ticăi2] (Reg) 1-2 smf, a (Persoană) care lucrează încet și fără spor Si: (reg) mocăit, mocoșit, ticală (3). 3-4 smf, a (Persoană) care reacționează cu întârziere Si: bleg, (reg) ticală (4). 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) care nu este în stare să facă ceva Si: nevrednic, (îrg) ticălos (8-9). 7-8 smf, a Ticălos (1-2). 9 a (D. viață, modul de trai) Plin de supărări, de amărăciuni Si: amărât. 10 a (D. oameni și manifestările lor) Mizerabil. 11 a (D. oameni și manifestările lor) Care exprimă răutate, josnicie Si: (îrg) ticălos (13). 12 a Zgârcit.

TICĂIT2, -Ă, ticăiți, -te, adj. 1. Care lucrează încet (și fără spor); mocăit. Sculîndu-se, Mihu era mai ursuz decît totdeauna și se mișca ticăit și fără nici o treabă prin casă. SLAVICI, N. I 106. Am văzut destui bărbați mult mai ticăiți... decît cea mai bicisnică femeie. CREANGĂ, P. 141. 2. (Învechit și popular) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. Se puse pe gînduri și cugetă la această ticăită de lume. ISPIRESCU, U. 21. Să n-aibi milă, că nici de tine nimeni nu va avea milă, cînd te vor vedea înfrînt și ticăit! ODOBESCU, S. I 67. Căutară să ajute pe ticăiții lor frați. BĂLCESCU, O. II 126. ◊ (Substantivat) Cum îmi prăpădiși floarea împărăției mele, ticăitule și becisnicule? ISPIRESCU, M. V. 31. Ticăita, vai de ea, Șade într-un vîrf de nuia, Nu se teme c-o cădea (Aluna). GOROVEI, C. 11.

ticăit n. mizer, nenorocit: ticăitul Domn BĂLC. această ticăită de lume Isp. [Participiu dintr’un verb ticăi, de origină necunoscută].

Ortografice DOOM

!ticăit1 (mocăit) adj. m., s. m., pl. ticăiți; adj. f., s. f. ticăită, pl. ticăite

Sinonime

TICĂIT adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

ticăit adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.

Intrare: ticăit (persoană)
ticăit3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticăit
  • ticăitul
  • ticăitu‑
plural
  • ticăiți
  • ticăiții
genitiv-dativ singular
  • ticăit
  • ticăitului
plural
  • ticăiți
  • ticăiților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ticăit, ticăităadjectiv
ticăită, ticăitesubstantiv feminin
ticăit, ticăițisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care lucrează încet, fără spor. DEX '09 DLRLC
    sinonime: mocoșit mocăit moșmondit
    • format_quote Sculîndu-se, Mihu era mai ursuz decît totdeauna și se mișca ticăit și fără nici o treabă prin casă. SLAVICI, N. I 106. DLRLC
    • format_quote Am văzut destui bărbați mult mai ticăiți... decît cea mai bicisnică femeie. CREANGĂ, P. 141. DLRLC
  • 2. popular Abject, biet, infam, josnic, mizerabil, mișel, mârșav, necăjit, nedemn, nelegiuit, nemernic, nenorocit, netrebnic, nevoiaș, năpăstuit, sărac, sărman, ticălos. DEX '09 DLRLC
    sinonime: abject biet infam josnic mizerabil mișel mârșav necăjit nedemn nelegiuit nemernic nenorocit netrebnic nevoiaș năpăstuit sărac sărman ticălos
    • format_quote Se puse pe gînduri și cugetă la această ticăită de lume. ISPIRESCU, U. 21. DLRLC
    • format_quote Să n-aibi milă, că nici de tine nimeni nu va avea milă, cînd te vor vedea înfrînt și ticăit! ODOBESCU, S. I 67. DLRLC
    • format_quote Căutară să ajute pe ticăiții lor frați. BĂLCESCU, O. II 126. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Cum îmi prăpădiși floarea împărăției mele, ticăitule și becisnicule? ISPIRESCU, M. V. 31. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Ticăita, vai de ea, Șade într-un vîrf de nuia, Nu se teme c-o cădea (Aluna). GOROVEI, C. 11. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.