15 definiții pentru biet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biet, bia [At: MUSTE, ap. GCR II 25/34 / V: (reg) bet, bea / Pl: bieți, biete / E: ns cf vsl бєгину[1]] 1-2 smf, a (Om) vrednic de milă Si: sărman. 3 a (D. morți) Regretat. 4 a Vrednic de dispreț. 5 a Fără însemnătate.

  1. Etimonul corect ortografiat este бєдниу provenind din vechea slavă бѣдаsărăcie, mizerie. — Ladislau Strifler

BIÉT, BIÁTĂ, bieți, -te, adj. 1. (Precedă nume de ființe) Vrednic de milă, de plâns; sărman. ♦ (Despre morți) Regretat. 2. Vrednic de dispreț; fără însemnătate, fără valoare. – Cf. sl. bĕdĭnŭ.

BIET, BIÁTĂ, bieți, biete, adj. 1. (Precedă nume de ființe) Vrednic de milă, de plâns; sărman. ♦ (Despre morți) Regretat. 2. Vrednic de dispreț; fără însemnătate, fără valoare. – Cf. sl. bĕdinŭ.

BIET, BIÁTĂ, bieți, -te, adj. 1. (Precedă nume de ființe; cu un puternic conținut afectiv) Vrednic de milă, de plîns. Bieții boișoiii mei s-au... dus ca pe gura lupului! CREANGĂ, P. 44. De aci înainte vai și amar de bietele vrăbii de pe garduri! ODOBESCU, S. III 22. Bietei coțofene îi cer ură iertare Că nu-i dau ascultare. ALEXANDRESCU, P. 120. ◊ (Rar, formînd un compus cu substantivul pe care îl determină) Ar fi bine... să cv.mperi haine și încălțări biet copilului ăstuia. SADOVEANU, P. M. 26. ◊ (Substantivat, numai ca apoziție, articulat sau nu, adesea legat prin prep. «de» de pronumele sau de substantivul pe care îl determină) Și nu pricep ce-i asta, Și nu știu, biata, cum? COȘBUC, P. I 60. Biet de tine!- grăi bătrînul-nici tu n-ai fost făcut în ceas bun. SLAVICI, N. II 4. Mărita-m-aș și eu, biata, Rufele de pat nu-s gata. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. ◊ (Invariabil) Ea, biet, care știa ce este necazul și lipsa, își plecă urechea la rugăciunile cele viclene ale zmeului. ISPIRESCU, L. 123. Copiii, biet, ca copiii, nu știau ce să facă. ISPIRESCU, L. 333. ♦ (Predicativ, despre morți) Regretat. L-am auzit pe tata șoptind: Așa a prigonit-o și pe biata maică-ta. SADOVEANU, N. F. 6. Și numai așa se putea liniști biata mamă de răul nostru, biată să fie de păcate! CREANGĂ, A. 40. Eu n-am uitat... nici pe bietul Gheorghe Geantă. ODOBESCU, S. III 14. 2. (Depreciativ; și despre lucruri) Vrednic de dispreț, neînsemnat, mizerabil. Le păream [uriașilor] prin vale poate Niște biete de furnici. COȘBUC, P. I 296. Nu puteți da gios o biată ușă? ALECSANDRI, T. 1050.

BIET, BIÁTĂ, bieți, -te, adj. 1. (Precedă nume de ființe) Vrednic de milă, de plâns. ♦ (Despre morți) Regretat, răposat. 2. Vrednic de dispreț; neînsemnat, mizerabil. – Comp. v. sl. bĕdinŭ.

BIET biátă (bieți, biéte) și substantival 1) Care trezește compasiune; vrednic de milă; sărman; sărac; nenorocit. 2) (despre morți) De care îți pare rău că nu mai există; regretat. 3) Care nu prezintă nici o importanță; demn de dispreț. [Monosilabic] /<sl. bĕdinu

biet a. 1. în stare de plâns, care îți însuflă milă: bietul om! bietele flori! 2. în stare proastă, mic și neînsemnat: un biet scriitoraș. [Lat. VIETUS, vestejit, sfrijit, gârbovit]. ║ adv. sărman: el, biet, nu știa unde să meargă ISP.

bĭet, bĭátă adj. pl. bĭete (vsl. bĭedinŭ, nevoiaș; rus. bĭednyĭ). Sărac, nenorocit orĭ slab și simpatic: un bĭet om, o bĭată femee, niște bĭete florĭ usacate. Neînsemnat, mic, prost: un bĭet scriitor, o bĭată carte. – În Munt. și invariabil: ĭa nu știa bĭet unde să meargă (Isp.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biet adj. m., pl. bieți; f. biátă, pl. biéte

biet adj. m., pl. bieți; f. sg. biátă, g.-d. art. biétei, pl. biéte

biet, biată; bieți, biete pl. (ca atribut se întrebuințează numai înaintea substantivului; o biată femeie).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIET adj. 1. nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcan, (înv. și reg.) ticăit, ticălos, (prin Munt. și Olt.) săget, (înv.) cainic, mișel, mișelos. (Un ~ țăran; ~ul de mine!) 2. neînsemnat, obscur, umil. (Un ~ funcționar.)

BIET adj. 1. nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcan, (înv. și reg.) ticăit, ticălos, (prin Munt. și Olt.) săget, (înv.) cainic, mișel, mișelos. (Un ~ țăran; ~ de mine!) 2. neînsemnat, obscur, umil. (Un ~ funcționar.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

biét (biátă), adj. – Sărman, nenorocit, nefericit. Cuvîntul are un sens și o întrebuințare particulară, întrucît reprezintă o calitate pur afectivă, atribuită de vorbitor și în nici un caz intrinsecă obiectului (ca în cazul sp. el pobre hombre, față de el hombre pobre). Din această rațiune, nu este posibilă întrebuințarea sa postpusă (*omul biet), decît în apoziție (omul, biet, nu știa... ) caz în care este de preferat uzul invariabil (femeia, biet, nu știa). Nuanța afectivă puternică este evidentă în întrebuințarea curentă a cuvîntului, cînd este vorba de membrii familiei decedați: bietul tata, bietul frate-meu (cf. sp. mi pobre padre). Presupunem că acest caz indică adevărata semnificație a cuvîntului, caz în care se poate recunoaște în el lat. vĕtus „vechi”, care s-a întrebuințat de asemenea din epoca clasică desemnînd „strămoșii, cei morți”. În acest caz, bietul Petre a început prin a însemna „răposatul Petre” și apoi, printr-o asociație de idei firească, „bietul Petre” (cf. și săracul Petre). Fonetismul lui vetusbiet este normal; cf. și it. vieto „trecut, vechi”. Ex. it. arată că acuz. lui vĕtĕrem fusese abandonat încă din lat. vulg., și cuvîntul a fost redus la tipul. decl. a doua. Celelalte explicații încercate pînă acum par destul de improbabile. S-a presupus că este vorba de sl. bĕdĭnŭ (Cihac, II, 13; Pușcariu 201; DAR), în ciuda imposibilității fonetice; de la lat. vietus „ofilit, slab” (Diez; Densusianu, Hlr., 90; cf. REW 9325), în ciuda dificultăților semantice; sau de la lat. biliatus (Giuglea, Dacor., III, 765-7; cf. REW 9645). Din rom. provine săs. bdjetisch.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALAS, POOR YORICK! (engl.) vai, sărmane Yorick! – Shakespeare, „Hamlet”, act. V, scena 1. Cuvinte rostite de Hamlet la vederea craniului bufonului Yorick. Expresie a regretului pentru ce a fost, pentru ce a însemnat cândva un om, comparat cu ce a ajuns să fie.

Intrare: biet
biet adjectiv
adjectiv (A38)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biet
  • bietul
  • bietu‑
  • bia
  • biata
plural
  • bieți
  • bieții
  • biete
  • bietele
genitiv-dativ singular
  • biet
  • bietului
  • biete
  • bietei
plural
  • bieți
  • bieților
  • biete
  • bietelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biet

  • 1. (Precedă nume de ființe) Vrednic de milă, de plâns.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nenorocit (adj.) sărac sărman 9 exemple
    exemple
    • Bieții boișorii mei s-au... dus ca pe gura lupului! CREANGĂ, P. 44.
      surse: DLRLC
    • De aci înainte vai și amar de bietele vrăbii de pe garduri! ODOBESCU, S. III 22.
      surse: DLRLC
    • Bietei coțofene îi cerură iertare Că nu-i dau ascultare. ALEXANDRESCU, P. 120.
      surse: DLRLC
    • rar Ar fi bine... să cumperi haine și încălțări biet copilului ăstuia. SADOVEANU, P. M. 26.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Și nu pricep ce-i asta, Și nu știu, biata, cum? COȘBUC, P. I 60.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Biet de tine! – grăi bătrînul – nici tu n-ai fost făcut în ceas bun. SLAVICI, N. II 4.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Mărita-m-aș și eu, biata, Rufele de pat nu-s gata. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44.
      surse: DLRLC
    • invariabil Ea, biet, care știa ce este necazul și lipsa, își plecă urechea la rugăciunile cele viclene ale zmeului. ISPIRESCU, L. 123.
      surse: DLRLC
    • invariabil Copiii, biet, ca copiii, nu știau ce să facă. ISPIRESCU, L. 333.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre morți:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: regretat 3 exemple
      exemple
      • L-am auzit pe tata șoptind: Așa a prigonit-o și pe biata maică-ta. SADOVEANU, N. F. 6.
        surse: DLRLC
      • Și numai așa se putea liniști biata mamă de răul nostru, biată să fie de păcate! CREANGĂ, A. 40.
        surse: DLRLC
      • Eu n-am uitat... nici pe bietul Gheorghe Geantă. ODOBESCU, S. III 14.
        surse: DLRLC
  • 2. Vrednic de dispreț; fără însemnătate, fără valoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mizerabil neînsemnat 2 exemple
    exemple
    • Le păream [uriașilor] prin vale poate Niște biete de furnici. COȘBUC, P. I 296.
      surse: DLRLC
    • Nu puteți da gios o biată ușă? ALECSANDRI, T. 1050.
      surse: DLRLC

etimologie: