23 de definiții pentru teatru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEATRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesia de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = teritoriu, spațiu maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare de o mare importanță strategică. – Din fr. théâtre, lat. theatrum.

teatru sn [At: N. TEST. (1648), 161711 / P: (îrg) te-a~ / S și: (înv) the~ / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: lat theatrum, ngr Θεατρον, fr théâtre, ger Theater] 1 Loc unde se desfășoară o întâmplare, un eveniment. 2 (îs) ~ de operații sau ~l operațiilor Câmp de luptă. 3 Clădire special construită și utilată, care adăpostește cu regularitate spectacole de teatru (6). 4 (Pex) Instituție de cultură care organizează spectacole de teatru (6). 5 Ansamblul personalului artistic (și administrativ) al unui teatru (4). 6 Reprezentație dramatică Si: spectacol. 7 (Îla) De ~ Care se prezintă pe scenă. 8 (Îal) Care se întrebuințează în spectacol. 9 (îal) Care se ocupă cu literatura dramatică. 10 (Îal) Care este teatral (4). 11 (Îe) A face (sau a juca) ~ A se preface. 12 (Fam) Discuție aprinsă între mai multe persoane, care atrage pe curioși Si: panoramă. 13 Artă a spectacolului scenic Si: dramaturgie. 14 Profesiunea actorului. 15 Profesiunea regizorului. 16 Totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau ale unui autor Si: literatură dramatică.

TEATRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = câmp de luptă; teritoriu, loc unde au loc acțiuni militare ample în timp de război. – Din fr. théâtre, lat. theatrum.

TEATRU, teatre, s. n. 1. Clădire sau loc special amenajat unde se desfășoară reprezentații dramatice; p. ext. instituție de cultură care organizează astfel de spectacole într-o clădire sau într-un loc special amenajat. La Moscova se află cele mai bune teatre din lume. STANCU, U.R.S.S. 100. Eu conduceam pe actriță la teatru. CAMIL PETRESCU, U. N. 170. Abia avui vreme a-mi schimba hainele ca să nu scap reprezentația de la teatru. NEGRUZZI, S. I 67. ◊ Teatru de estradă v. estradă. 2. Spectacol, reprezentație dramatică, arta dramatică în general. Auzeam și vedeam cum v-auz și m-auziți, coane Fănică, știți, ca la teatru. CARAGIALE, O. I 105. Deseară mi-ai făgăduit să mergem la teatru. ALECSANDRI, T. I 36. Teatrul contribuie mai mult ca orice... la luminarea claselor de jos. KOGĂLNICEANU, S. A. 35. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (1), destinat a fi reprezentat pe scenă. Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă, în cuplete de teatru s-o desfac ca pe o marfă...? EMINESCU, O. I 137. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Familiar) Discuție aprinsă între mai multe persoane, ceartă care atrage pe curioși. Era un teatru în fața casei. 3. Artă teatrală; profesiune de actor. Poate era născută pentru altceva, nu pentru teatru. C. PETRESCU, C. V. 209. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. Teatrul lui Caragiale. Teatrul sovietic. 5. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. Războaiele turcilor cu leșii al căror teatru era Moldova... sleiră cu totul puterea Moldovei. BĂLCESCU, O. I 124. ◊ Teatru de operații = cîmp de luptă. Veneau știri și plecau ordine pe teatrul de operații. BART, E. 326. – Pronunțat: te-a-.Pl. și: (învechit) teatruri (ALECSANDRI, S. 4, KOGĂLNICEANU, S. 122, BĂLCESCU, O. I 26).

TEATRU s.n. I. 1. Clădire special construită pentru reprezentarea spectacolelor. 2. Spectacol, reprezentație. ◊ A face (sau a juca) teatru = a se preface. 3. Arta de a reprezenta opere dramatice; dramaturgie; profesiunea de actor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. II. Loc unde se petrece, unde se desfășoară o întîmplare, un eveniment. ◊ (Mil.) Teatru de operații (sau de război) = cîmp de luptă. // (În forma teatro-; scris și theatro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) arta dramatică”, „dramatic”, „(referitor la) teatru (I)”, [Pron. tea-. / cf. fr. théâtre, it. teatro, germ. Theater < lat. theatrum, gr. theatron].

TEATRU s. n. I. 1. arta de a reprezenta în fața unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc. 2. instituție artistică destinată reprezentării spectacolelor. 3. totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie. 4. profesiunea de actor sau de regizor. 5. spectacol, reprezentație scenică. ♦ a face (sau a juca) ~ = a se preface. II. loc unde se petrece, se desfășoară un eveniment, o acțiune. ♦ ~ de război = vast spațiu terestru, maritim, aerian în care se duc acțiuni militare de mare importanță politico-strategică; (în trecut) ~ de operații = teritoriu unde se desfășoară acțiuni de luptă. (< fr. théâtre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)

TEATRU ~e n. 1) Instituție de cultură care se ocupă cu punerea în scenă a operelor dramatice sau muzicale. ~ de revistă. ~ de păpuși. ~ de operă. 2) Clădire în care se află această instituție. ◊ ~ de vară loc special amenajat într-o grădină publică, unde au loc reprezentații artistice vara. 3) Prezentare pe scenă a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ◊ De ~ care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scenă opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (aparținând unui scriitor, unei școli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discuție aprinsă care atrage atenția celor din jur. ◊ A face (sau a juca) ~ a se preface. 7) Loc de desfășurare (a unei acțiuni, a unui eveniment etc.). ◊ ~ de operații (sau de război) zonă în care are loc o acțiune militară; câmp de luptă. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. théatron, fr. theâtre, germ. Theater

teatru n. 1. locul unde se dau reprezentațiuni dramatice: se duce la teatru; 2. scenă: regulele teatrului; 3. arta, profesiunea de actor: a se destina teatrului; 4. literatură dramatică: teatru la Greci; 5. culegere de opere dramatice ale unui autor: Teatrul lui Alexandri; 6. locul unde se petrec fapte sau evenimente însemnate: teatrul răsboiului.

*teátru (ea 2 silabe) n., pl. e (lat. theátrum, d. vgr. théatron). Casă în care actoriĭ joacă diferite pĭese (comediĭ, tragediĭ) și în care publicu îșĭ plătește locu: a zidi un teatru. Arta teatrală, profesiunea de actor: a se destina teatruluĭ. Arta de a compune pĭese teatrale: regulele teatruluĭ. Culegere de pĭese teatrale ale uneĭ epoce, uneĭ țărĭ saŭ unuĭ autor: teatru antic, teatru francez, teatru luĭ Alexandri. Fig. Întîmplare comică saŭ tragică: a fost adevărat teatru acolo. Prezident de teatru, prezident fără autoritate. Teatru războĭuluĭ, locu unde se desfășoară războĭu.

teatru-document s. n. (Piesă de) teatru cu valoare de document ◊ „[...] în categoria teatrului-document pot fi încadrate spectacolele teatrului Taganka din Moscova.” R.l. 26 II 84 p. 2. ◊ „Din categoria teatrului-document, «Ghetou» [...] reconstituie o dureroasă realitate a anilor ’40.” ◊ „22” 25/93 p. 15 (din teatru + document)

teatru-laborator s. n. Teatru experimental (de tineret) ◊ Teatrul laborator al studenților bucureșteni, «Podul», își reia activitatea.” Cont. 15 I 71 p. 4. ◊ „Teatrul viu (Living Theatre), cea mai cunoscută grupare de avangardă din S.U.A., s-a afirmat la New York și a fost stimulat de modelul Teatrului-laborator al lui Jerzy Grotowski.” (f.d.) (din teatru + laborator)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

teatru (desp. tea-tru) s. n., art. teatrul; pl. teatre

teatru (tea-tru) s. n., art. teatrul; pl. teatre

teatru s. n. (sil. tea-tru), art. teatrul; pl. teatre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEATRU s. 1. v. actorie. 2. scenă. (A părăsit ~l în culmea gloriei.) 3. v. dramaturgie.

TEATRU s. 1. actorie. (S-a lăsat de ~.) 2. scenă. (A părăsit ~ în culmea gloriei.) 3. (LIT.) dramaturgie, scenă. (A îmbogățit ~ românesc.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

teatru (-re), s. n.1. Spectacol. – 2. Instituție de cultură care organizează spectacole. – Mr. θeatru. Fr. théâtre, și mai înainte (se. XVIII) din ngr. θέατρον. – Der. teatral, adj., din fr. théâtral; teatricesc, adj. (înv., teatral), după ngr. θεατριϰός.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TEATRU. Subst. Teatru, artă teatrală, artă dramatică, scenă, dramaturgie. Teatru antic, teatru clasic; teatru modern. Teatru dramatic; teatru de operă, operă; teatru de balet, balet; teatru de operetă, operetă; teatru liric; teatru de estradă, estradă; teatru de revistă; muzic-hall; teatru de păpuși. Teatru național; teatru municipal; teatru popular; teatru de amatori. Teatru radiofonic; teatru TV. Spectacol de teatru, reprezentație, gală; premieră. Piesă (de teatru); dramă; melodramă; tragedie; comedie; scenetă; scheci. Spectacol, reprezentație; revistă; premieră; avanpremieră. Repetiție. Sală de teatru; parter; stal; lojă; avanlojă; balcon; galerie. Scenă; avanscenă; prosceniu (ant.); rampă. Cortină. Act; scenă; prolog; epilog; monolog; replică; cuplet. Actor de teatru, artist, actriță, interpret; tragedian; comedian, comediant (înv.). Sufleur. Dramaturg. Regizor. Scenograf. Critic teatral (de teatru). Teatrologie. Teatrolog. Adj. Teatral, de teatru, dramatic, scenic. Vb. A pune în scenă, a regiza; a dramatiza. A da (a prezenta) un spectacol; a avea o premieră. V. actor, artă, autor, construcție, dramaturgie, literatură.

TEATRU (< fr. théâtre < lat. theatrum < gr. theatron) 1 Edificiu în care au loc reprezentațiile teatrale. La greci, teatrul, dintru început, se limita la o arie de pămînt bătătorit, o scenă de lemn. Abia în secolul al IV-lea (î.e.n.) apar teatre construite din piatră (ca teatrul lui Dionysos, la Atena, teatrul din Epidaurus, din Argos ș.a.). La romani, multă vreme au dăinuit teatrele construite din lemn. În anul 55 (î.e.n.), Pompei ridică un teatru din piatră. Modelul pentru construcția teatrelor romanii l-au luat de la greci, cu unele modificări (lipsa orchestrei, deoarece piesele de teatru romane nu aveau corul). Băncile (gradus) eran împărțite în secțiuni concentrice (moenia), prin ziduri (ballei) și paliere (praecinetiones). Spectatorii pătrundeau în teatru prin numeroase porți făcute în fațade și ajungeau la locurile lor pe scări, prin culoare sau prin porți denumite vomitoria. În perioada clasică, apar teatrele permanente, iar epoca modernă cunoaște variata evoluție arhitectonică și tehnică a teatrului. 2 Totalitatea operelor literare dramatice ale unui scriitor, ale unei națiuni (teatrul lui I.L. Caragiale; teatrul francez etc.). 3 Reprezentarea pe scenă a scrierilor dramatice. Reprezentațiile teatrale, cu alte cuvinte teatrul în acest sens, implică trei elemente: textul dramatic; concepția regizorală și interpretarea actoricească; publicul spectator, teatrul dovedindu-se a avea o funcție educativă estetico-cetățenească. Teatrul tradițional apare fundamentat pe prezența simultană și diferențiată a personajelor și spectatorilor, îmbinînd elementul fonic cu cel vizual (în pantomime cel fonic e absent). Spectacolul de teatru nu este însă un amalgam de diferite arte, literatură, muzică, arte plastice (decoruri, costume), ci este o artă de sine stătătoare. Componentele artistice ale spectacolului de teatru sînt : unitatea acțiunii scenice, care constă în împletirea elementelor plastice și literare ale spectacolului prin mijlocirea actorului în acțiunea scenică, vorbirea îmbinîndu-se cu mimica și mișcarea actorului, organic închegată; jocul actorilor, a căror măiestrie constă în reîncarnarea personajului, și care reproduce nemijlocit ciocnirile dintre caractere, lupta și activitatea oamenilor, determinind specificul teatrului ca artă aparte. Prin aceste componente se realizează imaginea scenică unitară, concretă și impresionantă, de o deosebită forță sugestivă. În teatrul contemporan, o varietate a acestuia o constituie antiteatrul, care limitează arta dramatică la dialog sau la metafora scenică (ex. teatrul lui Eugène Ionesco). În afară de spectacolul de teatru, în același context de arte ale spectacolului se înscriu și spectacolele teatrului muzical (opera și opereta), teatrul de păpuși, pantomima, teatrul de umbre, chiar și circul, care recurge de multe ori la teatralizarea acțiunii. Mijloacele tehnice ca radioul și televiziunea au făcut posibilă apariția altor manifestări: teatrul la microfon, denumit audio-dramaturgie, spectacolele de televiziune, denumite video-dramaturgie, precum și spectacolele cinematografice (a șaptea artă). Aceste ultime manifestări au dus la o lărgire a artei spectacolului.

irozi, teatru popular, cu caracter religios, de origine cultă, care înfățișează legenda Nașterii. Despre prezența i. la români nu deținem date anterioare sec. 18 (Miron Costin). Kogălniceanu menționează ca interpreți ai „misterelor religioase” irodul sau betleemul pe „dascăli și pe dieci”, iar mai târziu, pe „fiii de boieri”. În sec. 19 obiceiul a fost preluat de popor: „tacâmuri irodești” pe care îl jucau „pe la moșiile boierilor” și „la casele negustorilor” (Burada). Pătrunzând în repertoriul maselor, i. li s-au adus treptat modificări, în contact, probabil și cu teatrul de haiduci și de păpuși (Caraman), cu conținutul profan al acestora, ceea ce a apărut ca o necesitate psihologică de compensare a atmosferei religioase. În multe zone, i. anticipă sau continuă teatrul de păpuși (Brăiloiu). Repertoriul este eterogen: se succed cântece de stea*, melodii de origine bis. cu melodii adaptate sau create de popor, cu cântece din armată, romanțe (2) și cuplete de revistă*. Sin.: vicleim; vertep.

teatru instrumental (muzical) v. obiect sonor; sincretism.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a juca teatru expr. a se preface.

Intrare: teatru
  • silabație: tea-tru info
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teatru
  • teatrul
  • teatru‑
plural
  • teatre
  • teatrele
genitiv-dativ singular
  • teatru
  • teatrului
plural
  • teatre
  • teatrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teatru, teatresubstantiv neutru

  • 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eu conduceam pe actriță la teatru. CAMIL PETRESCU, U. N. 170. DLRLC
    • format_quote Abia avui vreme a-mi schimba hainele ca să nu scap reprezentația de la teatru. NEGRUZZI, S. I 67. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Instituție de cultură care organizează spectacole. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote La Moscova se află cele mai bune teatre din lume. STANCU, U.R.S.S. 100. DLRLC
    • 1.2. Teatru de estradă. DLRLC
    • 1.3. Teatru de vară = loc special amenajat într-o grădină publică, unde au loc reprezentații artistice vara. NODEX
  • 2. Spectacol, reprezentație dramatică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Auzeam și vedeam cum v-auz și m-auziți, coane Fănică, știți, ca la teatru. CARAGIALE, O. I 105. DLRLC
    • format_quote Deseară mi-ai făgăduit să mergem la teatru. ALECSANDRI, T. I 36. DLRLC
    • format_quote Teatrul contribuie mai mult ca orice... la luminarea claselor de jos. KOGĂLNICEANU, S. A. 35. DLRLC
    • 2.1. familiar Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era un teatru în fața casei. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De teatru = care se reprezintă la teatru, destinat a fi reprezentat pe scenă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă, în cuplete de teatru s-o desfac ca pe o marfă...? EMINESCU, O. I 137. DLRLC
    • chat_bubble A face (sau a juca) teatru = a se preface. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: preface
  • 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: actorie
    • format_quote Poate era născută pentru altceva, nu pentru teatru. C. PETRESCU, C. V. 209. DLRLC
    • 3.1. Profesia de actor, de regizor. DEX '09 DLRLC DN
  • 4. Literatură dramatică; culegere de piese. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Teatrul lui Caragiale. Teatrul sovietic. DLRLC
    • 4.1. Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      sinonime: dramaturgie
  • 5. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Războaiele turcilor cu leșii al căror teatru era Moldova... sleiră cu totul puterea Moldovei. BĂLCESCU, O. I 124. DLRLC
    • 5.1. Teatru de operații (sau de război) = teritoriu, spațiu maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare de o mare importanță strategică. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Veneau știri și plecau ordine pe teatrul de operații. BART, E. 326. DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: teatruri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.