TEATRU, teatre, s. n. 1. Clădire sau loc special amenajat unde se desfășoară reprezentații dramatice; p. ext. instituție de cultură care organizează astfel de spectacole într-o clădire sau într-un loc special amenajat. La Moscova se află cele mai bune teatre din lume. STANCU, U.R.S.S. 100. Eu conduceam pe actriță la teatru. CAMIL PETRESCU, U. N. 170. Abia avui vreme a-mi schimba hainele ca să nu scap reprezentația de la teatru. NEGRUZZI, S. I 67. ◊ Teatru de estradă v. estradă. 2. Spectacol, reprezentație dramatică, arta dramatică în general. Auzeam și vedeam cum v-auz și m-auziți, coane Fănică, știți, ca la teatru. CARAGIALE, O. I 105. Deseară mi-ai făgăduit să mergem la teatru. ALECSANDRI, T. I 36. Teatrul contribuie mai mult ca orice... la luminarea claselor de jos. KOGĂLNICEANU, S. A. 35. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (1), destinat a fi reprezentat pe scenă. Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă, în cuplete de teatru s-o desfac ca pe o marfă...? EMINESCU, O. I 137. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Familiar) Discuție aprinsă între mai multe persoane, ceartă care atrage pe curioși. Era un teatru în fața casei. 3. Artă teatrală; profesiune de actor. Poate era născută pentru altceva, nu pentru teatru. C. PETRESCU, C. V. 209. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. Teatrul lui Caragiale. Teatrul sovietic. 5. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. Războaiele turcilor cu leșii al căror teatru era Moldova... sleiră cu totul puterea Moldovei. BĂLCESCU, O. I 124. ◊ Teatru de operații = cîmp de luptă. Veneau știri și plecau ordine pe teatrul de operații. BART, E. 326. – Pronunțat: te-a-. – Pl. și: (învechit) teatruri (ALECSANDRI, S. 4, KOGĂLNICEANU, S. 122, BĂLCESCU, O. I 26).