8 definiții pentru sesizat sezisat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SESIZÁ, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunoștință, a ține seamă, a-i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înștiința o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricină spre rezolvare autorității competente. – După fr. saisir.

SEZISÁ, sezisez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunoștință, a ține seamă. 2. A înștiința o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricină spre rezolvare autorității competente. – După fr. saisir.

SESIZÁ vb. I. tr. 1. A prinde, a pătrunde cu mintea; a observa, a descoperi. ♦ refl. A lua cunoștință, a ține seama (de ceva). 2. A încunoștința, a arăta (ceva) unei autorități; a se adresa justiției. [Var. sezisa vb. I. / după fr. saisir].

SEZISÁ vb. I. v. sesiza.

A SESIZÁ ~éz tranz. 1) (esența lucrurilor) A-și însuși prin activitatea gândirii; a ajunge să pătrundă cu mintea; a înțelege; a pricepe; a concepe. 2) (organe oficiale) A pune la curent (pentru a se lua măsuri). 3) (despre sisteme tehnice) A descoperi, semnalizând. /<fr. saisir

A SE SESIZÁ mă ~éz intranz. A reacționa la o informație primită; a ține cont de știrile parvenite. /<fr. saisir


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sesizá vb., ind. prez. 1 sg. sesizéz, 3 sg. și pl. sesizeáză, imperf. 3 sg. sesizá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SESIZÁ vb. 1. v. observa. 2. v. constata. 3. v. înțelege. 4. v. intui. 5. a intui, a înțelege, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intențiile.) 6. a arăta, a dezvălui, a releva, a revela. (A ~ conducerii dificultățile întâmpinate.)

Intrare: sesizat
sesizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sesizat
  • sesizatul
  • sesizatu‑
  • sesiza
  • sesizata
plural
  • sesizați
  • sesizații
  • sesizate
  • sesizatele
genitiv-dativ singular
  • sesizat
  • sesizatului
  • sesizate
  • sesizatei
plural
  • sesizați
  • sesizaților
  • sesizate
  • sesizatelor
vocativ singular
plural
sezisat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sezisat
  • sezisatul
  • sezisatu‑
  • sezisa
  • sezisata
plural
  • sezisați
  • sezisații
  • sezisate
  • sezisatele
genitiv-dativ singular
  • sezisat
  • sezisatului
  • sezisate
  • sezisatei
plural
  • sezisați
  • sezisaților
  • sezisate
  • sezisatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sesiza sezisa

  • 1. A cuprinde cu mintea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pricepe înțelege un exemplu
    exemple
    • O clipă de suspensie pînă sezisează situația. SEBASTIAN, T. 360.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Poeții sezisează ceea ce este nou și duce omenirea înainte. BENIUC, P. 93.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A lua cunoștință, a ține seamă, a-i păsa de cineva sau de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A înștiința o autoritate (în scris) despre un caz care trebuie cercetat; a se adresa unui organ de jurisdicție pentru rezolvarea unei pricini.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Membrii de partid... au întotdeauna imperioasa datorie să observe abaterea de la linie și, după ce s-au convins de aceasta, să seziseze pe cei în drept. SAHIA, U.R.S.S. 74.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv S-a sezisat parchetul și s-a reclamat Ministerului de Război. CARAGIALE, O. III 260.
      surse: DLRLC

etimologie: