19 definiții pentru stârni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂRNÍ, stârnesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcuș, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna); a scorni. 2. Tranz. A mișca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele etc. 3. Tranz. A provoca pe cineva la ceva; a îndemna, a ațâța. 4. Refl. (Despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) A se porni, a se isca, a se dezlănțui, a izbucni. ♦ Tranz. A da naștere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca. 5. Tranz. (Reg.) A născoci, a scorni, a inventa. – Et. nec.

STÂRNÍ, stârnesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcuș, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna); a scorni. 2. Tranz. A mișca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele etc. 3. Tranz. A provoca pe cineva la ceva; a îndemna, a ațâța. 4. Refl. (Despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) A se porni, a se isca, a se dezlănțui, a izbucni. ♦ Tranz. A da naștere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca. 5. Tranz. (Reg.) A născoci, a scorni, a inventa. – Et. nec.

stârni [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 3r/14 / V: (reg) zgâ~ / Pzi: ~nesc / E: ns cf târn1] 1-2 vtf, vrp (Mai ales d. praf, nisip, frunze etc.) A mișca sau a deranja din loc (făcând să pornească, să plutească, să zboare etc. prin aer) Si: a înălța, a răscoli, a ridica. 3 vt (C.i. păsări, animale etc.) A face să se miște, să iasă din locul (ascuns) în care se află și să fugă Si: a scormoni, (îvp) a scociorî, a scorni, (pop) a bate (15), (reg) a scofăi Vz: goni, hăitui. 4 vt (Complementul este câinele) A aduce, prin zgomote, prin strigăte, prin gesturi etc. într-o stare de (maximă) agitație, enervare, surescitare etc., manifestată prin mișcări bruște, prin lătrături etc. Si: a asmuți (1) a ațâța (6), a întărâta, a provoca, (pop) a sumuța (1), a zădărî, (reg) a hărăți, a hărțui. 5 vi (Reg) A se zbate. 6 vr (D. vânt, viscole etc.) A se manifesta brusc (și cu putere) Si: a se isca, a izbucni, a începe, a se porni, (pop) a (se) ridica. 7-8 vtr (Îvp) A (se) trezi. 9 vr (Înv; fig) A învia. 10 vr (D. acțiuni sau manifestări ale oamenilor ori, p.ext., d. fenomene, evenimente etc.) A avea loc Si: a apărea (2), a se aprinde (13), a se declanșa (4), a se dezlănțui (3), a se forma (2), a se isca, a se ivi, a izbucni, a începe, a se naște, a se porni, a se produce, (rar) a se prăvăli, (îrg) a se dezlega (24), a se scorni, (înv) a se ridica, a se sparge. 11 vr (D. acțiuni sau d. manifestări ale oamenilor ori, p. ext., d. fenomene, evenimente etc.) A căpăta existență Si: a apărea (3), a se aprinde (13), a se declanșa (2), a se dezlănțui (3), a se isca, a se ivi, a izbucni, a începe, a se naște, a se porni, a se produce1, (rar) a se prăvăli, (îrg) a se dezlega (23), a se scorni, (înv) a se ridica, a se sparge. 12 vt (Pop) A scorni. 13 vt (Rar) A scrie. 14 vt A scorni (2). 15 vt (C.i. evenimente, fenomene etc.) A fi sau a servi drept cauză, prilej pentru apariția sau dezvoltarea a ceva Si: a cauza (1), a declanșa (1), a determina (8), a dezlănțui (3), a face (49), a genera (2), a isca, a naște, a ocaziona, a pricinui, a prilejui, a produce1, a provoca, a ridica, a trezi, (îrg) a scorni, (înv) a pricinui, a prileji. 16 A face să ia ființă, să apară Si: a cauza (2), a declanșa (4), a determina (8), a dezlănțui (3), a face (48), a genera (3), a isca, a naște, a ocaziona, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a ridica, a trezi, (îrg) a scorni, (înv) a pricinui, a prileji. 17 vt (Îvp; fam; c.i. ființe) A provoca. 18 vt (Reg) A îndemna. 19 vr (Îvp; d. oameni) A se înfuria. 20 vr (Reg) A se trezi.

A STÂRNÍ ~ésc tranz. 1) (animale, păsări, frunze etc.) A face să se urnească (din locul în care se află). ~ praful. 2) (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare îndemnând la acțiuni dușmănoase; a agasa; a provoca; a incita; a zădărî; a întărâta; a ațâța. ~ la vorbă. 3) pop. A face să se producă; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ râsul. 4) pop. A plăsmui punând în circulație pentru prima oară (cu rea voință); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.

A SE STÂRNÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc și cu violență; a izbucni; a se dezlănțui; a se declanșa. S-a ~it un vânt puternic. /Orig. nec.

stârnì v. (activ) 1. a face să iasă vânatul din ascunzătoare; a stârni iepuri; 2. a provoca: viscole stârnia AL.; 3. a inventa: vom stârni o neștiută vorbă nouă NEGR. ║ (reciproc) 1. a ieși din culcuș: se stârniau toți câinii mahalalei AL.; 2. a se isca: s’a stârnit un viscol. [Origină necunoscută].

STÎRNÍ, stîrnesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la pietre, frunze, praf etc.) A face să sară din loc, să se ridice de jos, să se înalțe; a ridica, a mișca, a clinti din loc. Caii se întinseseră cu burta la pămînt, tropăind cu iuțeală și stîrnind în urmă un drum gros și înalt de pulbere albă. PREDA, Î. 62. Stîrnite de vînt, vorbesc frunzele arborilor. STANCU, U.R.S.S. 168. Și așa fugeam de tare pe prund, de săreau pietrele, pe care le stîrneam cu picioarele, cît mine de sus. CREANGĂ, A. 67. 2. Tranz. (Cu privire la păsări, animale sălbatice etc.) A face să-și părăsească ascunzătoarea, culcușul, speriindu-le, gonindu-le; a zburătăci. Să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. L. 69. O cucuvea, stîrnită din culcușul ei de întuneric, lunecă pe sub streașina clopotniței. CAZABAN, V. 62. Au hăituit...pin huci și au stîrnit un iepure care s-au vîrît în turmă pintre ceialalți. SBIERA, P. 145. ◊ (Metaforic) Vîntul stîrnise herghelia de nori Și iarba foșnea ușurel uneori. DEȘLIU, G. 41. ◊ Fig. Călca în bobote peste pietrișul proaspăt pus și se poticnea în movilele de margine, fără să se teamă că face larmă și stîrnește noaptea din așezările și cotloanele ei. POPA, V. 82. ◊ Expr. A stîrni cîinii = a întărîta, a provoca cîinii. Ați început a zbiera la fereastră... Ați stîrnit toți cîinii cartierului. C. PETRESCU, S.74. Vătăjelul stîrnește toți cîinii din culcușuri, cînd sună din goarnă. SP. POPESCU, M. G. 23. Odată ne-am întîrziat împreună pînă-n faptul zilei într-o mahala... Stîrnisem toți cînii și comisarii. ALECSANDRI, T. I 414. 3. Refl. (Despre vînt, vijelie, furtună etc.) A se porni, a se isca, a se dezlănțui. Trecuse o ploaie grabnică, cum sînt ploile de la munte, și se stîrnise vînt. SADOVEANU, F. J. 537. Cum au pornit el din pădure, pe loc s-a și stîrnit un vifor cumplit. CREANGĂ, P. 143. Iată, mări, s-a stîrnit Un vînt mare pre pămînt. ALECSANDRI, P. P. 387. ◊ Tranz. Valurile, stîrnite de roata vaporului, fug speriate în urma noastră și se izbesc de maluri. VLAHUȚĂ, R. P. 32. Cerul viscole stîrnea, Și cu fulgi prin neguri cîmpii așternea. ALECSANDRI, O. 98. ♦ (Despre războaie, lupte, neînțelegeri etc.) A izbucni. După petreceri se stîrnesc cîteodată certuri între tata și mama. VORNIC, P. 13. Ce zavistie s-a stîrnit? SADOVEANU, O. VIII 223. ◊ Tranz. De ce să ne punem noi împotrivă și să stîrnim bătălie pentru asta? SADOVEANU, P. M. 13. ♦ (Despre anumite acțiuni ale oamenilor) A lua naștere, a se produce (în mod brusc). Deodată se stîrni un zvon depărtat, Ca un glas ce-ar răzbate prin ceață. DEȘLIU, G. 42. Printre bărbați iarăși se stîrni murmurul, ca de apă repede, depărtată. DUMITRIU, N. 168. Se stîrni un hohot de rîs colosal. HOGAȘ, M. N. 34. 4. Tranz. A da naștere (la ceva), a pricinui, a cauza, a provoca (ceva), a trezi, a deștepta. Pești negri și plați, foarte scurți, care străbat apele ca o frunză lată de brusture, verticali, stîrnind mirare prin îngustimea lor. BOGZA, C. O. 207. Orice scoate din gură stîrnește rîsul. CĂLINESCU, I. C. 258. Declarația, făcută cu o gravitate solemnă, stîrni într-adevăr mulțumiri. REBREANU, R. II 94. Prea ai meșteșugul de a mi te vîrî nepoftită în suflet... și a-mi stîrni fel de fel de vedenii cu farmazoniile d-tale. HOGAȘ, M. N. 21. ◊ Refl. Șezînd fără lucru, i se stîrnesc în minte o mulțime de gînduri. SP. POPESCU, M. G. 27. 5. Tranz. A provoca (la ceva), a îndemna, a ațîța. Frate Năstase, nu te are omul nostru, Neagu Cioară, la stomac... îl stîrni Zaharia. PAS, L. I 176. El doar pe cei mai de frunte viteji îi stîrni la bătaie. MURNU, I. 144. [Îi] era... lehamete cîteodată să se mai întîlnească cu cineva și să-l mai stîrnească la vorbă. CREANGĂ, A. 140. 6. Refl. (Despre boli, dureri) A apărea, a se ivi. Mi s-a stîrnit un junghi. ȘEZ. II 212. ♦ Tranz. A răscoli, a reînvia. Durerea stărui o săptămînă... umezeala primăverii o stîrni din nou. C. PETRESCU, Î. II 241. 7. Tranz. (Regional) A născoci, a scorni, a inventa. Tot prin casă mă poftea, Frumos nume că-mi stîrnea. ȘEZ. I 143.

STÎRNI vb. (Mold.) A se scula, a se trezi, a se deștepta. Atunce îngerul întoarse sufletul la trup și se stârni mortul. DOSOFTEI, VS. Încă și un feliu de scînciitură ca acela da, cît dulăul deșteptat să să stîrnească. CI, 97. Nemții stîrnindu-se ca din somn s-au gătit degrabă ...și i-au bătut. PSEUDO-COSTIN. Etimologie necunoscută.

stîrnésc v. tr. (din stîrgnesc, strignesc, nu d. tîrn, adică „ridic colbu mâturînd cu tîrnu”). Fac să se înalțe lucrurile ușoare (colbu, pufu ș. a.). Fig. Scornesc, fac să ĭasă din ascunzătoare: a stîrni cîniĭ statuluĭ, a stîrni vînatu. Scornesc, inventez: a stîrni o vorbă, o modă. V. refl. S’au stîrnit toțĭ cîniĭ cînd aŭ trecut bețiviĭ, s’a stîrnit (s’a iscat) viscolu. Vechĭ. Mă deștept (din somn, din moarte).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârnesc, 3 sg. stârnește, imperf. 1 stârneam; conj. prez. 1 sg. să stârnesc, 3 să stârnească

stârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârnesc, imperf. 3 sg. stârnea; conj. prez. 3 să stârnească

stârní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârnésc, imperf. 3 sg. stârneá; conj. prez. 3 sg. și pl. stârneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂRNÍ vb. 1. v. hăitui. 2. a scormoni, a scorni, (pop.) a scociorî. (~ prin pădure în căutarea vânatului.) 3. a agita, a răscoli, a ridica. (Vântul ~ praful.) 4. v. asmuți. 5. v. instiga. 6. a ațâța, (fig.) a scormoni, a zgândări. (Nu-i mai ~ durerea!) 7. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (S-a ~ din senin o furtună.) 8. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 9. a se declanșa, a se dezlănțui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, (rar) a se prăvăli, (înv. și reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ un conflict.) 10. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții furtunoase.) 11. a isca, a naște, a produce, provoca, a ridica. (Cartea a ~ numeroase controverse.) 12. v. suscita. 13. a (se) face, a (se) produce, a (se) provoca. (Vestea a ~ vâlvă.)

STÂRNÍ vb. v. deștepta, inventa, înfuria, mânia, născoci, plăsmui, scorni, scula, ticlui, trezi.

A (se) stârni ≠ a (se) potoli

stîrni vb. v. DEȘTEPTA. INVENTA. ÎNFURIA. MÎNIA. NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI. SCULA. TICLUI. TREZI.

STÎRNI vb. 1. a goni, a hăitui, a scorni, (pop.) a zgorni. (A ~ vînatul din bîrlog.) 2. a scormoni, a scorni, (pop.) a scociorî. (~ prin pădure in căutarea vînatului.) 3. a agita, a răscoli, a ridica. (Vîntul ~ praful.) 4. a asmuți, a ațîța, a hărțui, a întărîta, a provoca, (pop.) a sumuța, a zădărî, (Mold. și Bucov.) a hărăți. (A ~ cîinii.) 5. a agita, a ațîța, a incita, a instiga, a întărîta, a provoca, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.) 6. a ațîța, (fig.) a scormoni, a zgîndări. (Nu-i mai ~ durerea!) 7. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (S-a ~ din senin o furtună.) 8. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 9. a se declanșa, a se dezlănțui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, (rar) a se prăvăli, (înv. și reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ un conflict.) 10. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții furtunoase.) 11. a isca, a naște, a produce, a provoca, a ridica. (Cartea a ~ numeroase controverse.) 12. a deștepta, a produce, a provoca, a solicita, a suscita, a trezi. (Le-a ~ interesul.) 13. a (se) face, a (se) produce, a (se) provoca. (Vestea a ~ vîlvă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stîrní (-nésc, -ít), vb.1. A scorni vînatul. – 2. A excita, a provoca. – 3. A trezi, a deștepta. – 4. (Refl.) A se produce, a se dezlănțui, a izbucni. – Var. înv. stirgni. Probabil din sl. strumiti (sę) „a țîșni” (Cihac, II, 369), cf. rus. strmumitisja, slov. strmêti, ceh. strmêti „a întrece”. – Der. din sl. sŭtrŭgnąti „a trezi” (Candrea), pare mai puțin probabilă, dar cf. var. Din rom. tîrn „mătură” (Pușcariu, Dacor., III, 691) este neverosimilă. – Der. stîrneală, s. f. (provocare; ridicare).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VERITAS ODIUM PARIT (lat.) adevărul stârnește ură – Terențiu, „Andria”, act 1, scena 1.

Intrare: stârni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stârni
  • stârnire
  • stârnit
  • stârnitu‑
  • stârnind
  • stârnindu‑
singular plural
  • stârnește
  • stârniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stârnesc
(să)
  • stârnesc
  • stârneam
  • stârnii
  • stârnisem
a II-a (tu)
  • stârnești
(să)
  • stârnești
  • stârneai
  • stârniși
  • stârniseși
a III-a (el, ea)
  • stârnește
(să)
  • stârnească
  • stârnea
  • stârni
  • stârnise
plural I (noi)
  • stârnim
(să)
  • stârnim
  • stârneam
  • stârnirăm
  • stârniserăm
  • stârnisem
a II-a (voi)
  • stârniți
(să)
  • stârniți
  • stârneați
  • stârnirăți
  • stârniserăți
  • stârniseți
a III-a (ei, ele)
  • stârnesc
(să)
  • stârnească
  • stârneau
  • stârni
  • stârniseră
zgârni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stârni, stârnescverb

  • 1. tranzitiv A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcuș, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. L. 69. DLRLC
    • format_quote O cucuvea, stîrnită din culcușul ei de întuneric, lunecă pe sub streașina clopotniței. CAZABAN, V. 62. DLRLC
    • format_quote Au hăituit... pin huci și au stîrnit un iepure care s-au vîrît în turmă pintre ceialalți. SBIERA, P. 145. DLRLC
    • format_quote metaforic Vîntul stîrnise herghelia de nori Și iarba foșnea ușurel uneori. DEȘLIU, G. 41. DLRLC
    • format_quote figurat Călca în bobote peste pietrișul proaspăt pus și se poticnea în movilele de margine, fără să se teamă că face larmă și stîrnește noaptea din așezările și cotloanele ei. POPA, V. 82. DLRLC
    • chat_bubble A stârni câinii = a întărâta, a provoca câinii. DLRLC
      • format_quote Ați început a zbiera la fereastră... Ați stîrnit toți cîinii cartierului. C. PETRESCU, S.74. DLRLC
      • format_quote Vătăjelul stîrnește toți cîinii din culcușuri, cînd sună din goarnă. SP. POPESCU, M. G. 23. DLRLC
      • format_quote Odată ne-am întîrziat împreună pînă-n faptul zilei într-o mahala... Stîrnisem toți cînii și comisarii. ALECSANDRI, T. I 414. DLRLC
  • 2. tranzitiv A mișca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Caii se întinseseră cu burta la pămînt, tropăind cu iuțeală și stîrnind în urmă un drum gros și înalt de pulbere albă. PREDA, Î. 62. DLRLC
    • format_quote Stîrnite de vînt, vorbesc frunzele arborilor. STANCU, U.R.S.S. 168. DLRLC
    • format_quote Și așa fugeam de tare pe prund, de săreau pietrele, pe care le stîrneam cu picioarele, cît mine de sus. CREANGĂ, A. 67. DLRLC
  • 3. tranzitiv A provoca pe cineva la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frate Năstase, nu te are omul nostru, Neagu Cioară, la stomac... îl stîrni Zaharia. PAS, L. I 176. DLRLC
    • format_quote El doar pe cei mai de frunte viteji îi stîrni la bătaie. MURNU, I. 144. DLRLC
    • format_quote [Îi] era... lehamete cîteodată să se mai întîlnească cu cineva și să-l mai stîrnească la vorbă. CREANGĂ, A. 140. DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) A se porni, a se isca, a se dezlănțui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trecuse o ploaie grabnică, cum sînt ploile de la munte, și se stîrnise vînt. SADOVEANU, F. J. 537. DLRLC
    • format_quote Cum au pornit el din pădure, pe loc s-a și stîrnit un vifor cumplit. CREANGĂ, P. 143. DLRLC
    • format_quote Iată, mări, s-a stîrnit Un vînt mare pre pămînt. ALECSANDRI, P. P. 387. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Valurile, stîrnite de roata vaporului, fug speriate în urma noastră și se izbesc de maluri. VLAHUȚĂ, R. P. 32. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Cerul viscole stîrnea, Și cu fulgi prin neguri cîmpii așternea. ALECSANDRI, O. 98. DLRLC
    • format_quote După petreceri se stîrnesc cîteodată certuri între tata și mama. VORNIC, P. 13. DLRLC
    • format_quote Ce zavistie s-a stîrnit? SADOVEANU, O. VIII 223. DLRLC
    • format_quote tranzitiv De ce să ne punem noi împotrivă și să stîrnim bătălie pentru asta? SADOVEANU, P. M. 13. DLRLC
    • 4.1. (Despre anumite acțiuni ale oamenilor) A lua naștere, a se produce (în mod brusc). DLRLC
      sinonime: produce
      • format_quote Deodată se stîrni un zvon depărtat, Ca un glas ce-ar răzbate prin ceață. DEȘLIU, G. 42. DLRLC
      • format_quote Printre bărbați iarăși se stîrni murmurul, ca de apă repede, depărtată. DUMITRIU, N. 168. DLRLC
      • format_quote Se stîrni un hohot de rîs colosal. HOGAȘ, M. N. 34. DLRLC
    • 4.2. tranzitiv A da naștere la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pești negri și plați, foarte scurți, care străbat apele ca o frunză lată de brusture, verticali, stîrnind mirare prin îngustimea lor. BOGZA, C. O. 207. DLRLC
      • format_quote Orice scoate din gură stîrnește rîsul. CĂLINESCU, I. C. 258. DLRLC
      • format_quote Declarația, făcută cu o gravitate solemnă, stîrni într-adevăr mulțumiri. REBREANU, R. II 94. DLRLC
      • format_quote Prea ai meșteșugul de a mi te vîrî nepoftită în suflet... și a-mi stîrni fel de fel de vedenii cu farmazoniile d-tale. HOGAȘ, M. N. 21. DLRLC
      • format_quote reflexiv Șezînd fără lucru, i se stîrnesc în minte o mulțime de gînduri. SP. POPESCU, M. G. 27. DLRLC
  • 5. reflexiv (Despre boli, dureri) A se ivi. DLRLC
    • format_quote Mi s-a stîrnit un junghi. ȘEZ. II 212. DLRLC
    • 5.1. tranzitiv Reînvia, răscoli. DLRLC
      • format_quote Durerea stărui o săptămînă... umezeala primăverii o stîrni din nou. C. PETRESCU, Î. II 241. DLRLC
  • 6. tranzitiv regional Inventa, născoci, scorni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tot prin casă mă poftea, Frumos nume că-mi stîrnea. ȘEZ. I 143. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.