14 definiții pentru sobru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÓBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente inutile; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. – Din fr. sobre, lat. sobrius.

sobru, ~ă a [At: MAIOR, T. 227/28 / V: (înv) ~riu / Pl: ~ri, ~re / E: lat sobrius, fr sobre] 1 a (D. oameni) Care are o atitudine echilibrată, lipsită de excese Si: astâmpărat2 (3), așezat2 (13), chibzuit2 (1), cuminte (11), cumințit (4), cumpătat2 (11), domolit (1), echilibrat (3), liniștit, moderat, potolit, reținut, rezervat, serios, stăpânit, temperat. 2 av În mod sobru (1). 3-4 a, av (D. oameni) Lipsit de superficialitate. 5 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă o comportare echilibrată. 6 a (D. modul de viață al oamenilor) Care se caracterizează prin cumpătare excesivă Si: aspru (19), auster (6), spartan (9). 7 a Simplu (15). 8 av În mod sobru (7). 9-10 a, av (Îoc încărcat) Fără ornamente Si: neîmpodobit, neîncărcat, neornat, sec, simplu (16). 11 a (D. limbă, stil sau d. părți componente ale acestora) Lipsit de artificialitate Si: neafectat, necăutat, simplu (23).

SÓBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. – Din fr. sobre, lat. sobrius.

SÓBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente de prisos; moderat, simplu. Deși limba lui Caragiale este foarte bogată, ea este și foarte sobră. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 396, 3/3. Mobila, păreții, ușile, toate aveau un aspect sobru. VLAHUȚĂ, O. A. III 83. 2. (Despre felul de viață, ținută etc.) Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. Mai nainte de Regulamentul Organic proprietarii nu trăgeau mai nici un folos din moșiile lor; afară de neapăratele trebuincioase ale casei și ale unui trai simplu, sobru și fără lux. I. IONESCU, M. 284.

SÓBRU, -Ă adj. 1. Fără ornamente; simplu. 2. Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. [< fr. sobre, cf. lat. sobrius].

SÓBRU, -Ă adj. 1. lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. care păstrează măsura; cumpătat, moderat. (< fr. sobre, lat. sobrius)

SÓBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care conține strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; auster. Stil ~. Artă ~ă. 2) Care vădește cumpătare; cu simțul măsurii; cumpătat; auster. [Sil. so-bru] /<fr. sobre, lat. sobrius

*sóbru, -ă adj. (fr. sobre, d. lat. sobrius. Cp. cu propriŭ). Cumpătat (moderat) la mîncare și băutură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sobru (desp. so-bru) adj. m., pl. sobri; f. sobră, pl. sobre

sobru (so-bru) adj. m., pl. sobri; f. sobră, pl. sobre

sóbru adj. (sil. -bru), pl. sobri; f. sg. sóbră, pl. sóbre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÓBRU adj. 1. simplu. (Îmbrăcăminte ~.) 2. auster, grav, sever, (rar) aspru. (O frumusețe ~; linii ~.) 3. aspru, auster, sever, spartan. (Duce o viață ~.) 4. astâmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, stăpânit, temperat. (Om ~.)

SOBRU adj. 1. simplu. (Îmbrăcăminte ~.) 2. auster, grav, sever, (rar) aspru. (O frumusețe ~; linii ~.) 3. aspru, auster, sever, spartan. (Duce o viață ~.) 4. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, stăpînit, temperat. (Om ~.)

Intrare: sobru
sobru adjectiv
  • silabație: so-bru info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sobru
  • sobrul
  • sobru‑
  • sobră
  • sobra
plural
  • sobri
  • sobrii
  • sobre
  • sobrele
genitiv-dativ singular
  • sobru
  • sobrului
  • sobre
  • sobrei
plural
  • sobri
  • sobrilor
  • sobre
  • sobrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sobru, sobrăadjectiv

  • 1. Lipsit de ornamente inutile. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: simplu
    • format_quote Deși limba lui Caragiale este foarte bogată, ea este și foarte sobră. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 396, 3/3. DLRLC
    • format_quote Mobila, păreții, ușile, toate aveau un aspect sobru. VLAHUȚĂ, O. A. III 83. DLRLC
  • 2. Care păstrează măsura, care nu face excese. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mai nainte de Regulamentul Organic proprietarii nu trăgeau mai nici un folos din moșiile lor; afară de neapăratele trebuincioase ale casei și ale unui trai simplu, sobru și fără lux. I. IONESCU, M. 284. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.