13 definiții pentru solemn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLÉMN, -Ă, solemni, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. Care are loc după un anumit ceremonial; cu fast, sărbătoresc. 2. Important; grav, serios. ♦ Desăvârșit; intens, profund. ♦ Sfânt, sacru. ♦ Măreț, grandios, maiestuos. 3. (Despre acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme pentru a fi considerat valabil. – Din lat. sollemnis.

SOLÉMN, -Ă, solemni, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. Care are loc după un anumit ceremonial; cu fast, sărbătoresc. 2. Important; grav, serios. ♦ Desăvârșit; intens, profund. ♦ Sfânt, sacru. ♦ Măreț, grandios, maiestuos. 3. (Despre acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme pentru a fi considerat valabil. – Din lat. sollemnis.

solemn, ~ă [At: AR (1833), 51/21 / V: (înv) ~len / Pl: ~i, ~e / E: lat sollemnis, it solenne] 1-2 a, av (Care are loc) după un anumit ceremonial Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (1-2). 3-4 av, a (Ca) de ceremonie Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (3-4). 5-6 a, av (Care este) specific unei sărbători Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (5-6). 7-8 av, a (Ca) de sărbătoare Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (7-8). 9 a Care este însoțit de formalități, de acte publice etc. Si: (înv) solemnel (13). 10 a Care dau o deosebită amploare și gravitate Si: (înv) solemnel (14). 11-12 a, av (Pex) Important. 13-14 a, av Grav (5). 15 a (Fam; îe) Fii ~! Fii serios! 16 sn (D. acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme cerute de lege, pentru a putea fi considerat valabil. 17 a (Fig) Ca la o solemnitate. 18 a (Pex) Desăvârșit (4). 19 a (Rar) Sacru2. 20 a Care trezește mare admirație Si: (înv) solemnel (16). 21 a Care impresionează profund Si: (înv) solemnel (17). 22 a Care se impune prin calități deosebite Si: (înv) solemnel (18).

SOLÉMN, -Ă, solemni, -e, adj. Care are un caracter de ceremonie, plin de fast, sărbătoresc; p. ext. important, serios, grav. Concertul e un moment solemn, și oamenii simpli respectă arta în chip instinctiv. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 3/1. Urcă treptele tribunei cu ținută solemnă. PAS, Z. IV 184. Cînd vorbește omul pe piatră de mormînt, E drept să se asculte solemnul său cuvînt. ALECSANDRI, T. II 192. Ființa funcționarilor civili și militari, toți înmundirați, da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36. ◊ Fig. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. VLAHUȚĂ, O. A- 408. ◊ (Adverbial) Mi s-a prezentat solemn, înclinîndu-se și rostindu-și numele. SADOVEANU, A. L. 5. Felicită solemn pe Ghighi pentru logodnă. REBREANU, R. I 207. ♦ Desăvîrșit; intens, profund. Se făcu tăcere solemnă, ca și cînd ar fi fîlfîit deasupra capetelor o pagină de istorie. VORNIC, P. 230. ♦ (Mai ales despre fenomene ale naturii) Măreț, grandios, maiestos. La solemnul ceas al răsăritului, toate căsuțele care găzduiau pe orășeni dormeau, cu ferestrele orbite de storuri. SADOVEANU, O. VI 518. În solemna încremenire a firii, nu se mișca, încet și gînditor, decît doar chipul meu tăiat în umbră pe fundul de lumină al adîncului pădurilor din dreapta. HOGAȘ, M. N. 92.

SOLÉMN adj. 1. Care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc. ♦ De ceremonie. ♦ Sfânt, sacru. 2. Important, măreț; grav. ♦ (Despre persoane) Plin de seriozitate, de gravitate; grav. [< lat. solemnis].

SOLÉMN adj. (și adv.) 1. care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc. ♦ de ceremonie. 2. important, măreț; grav. ♦ (despre persoane) plin de seriozitate, de gravitate. 3. (despre acte juridice) încheiat cu anumite forme, cerute de lege. (< lat. solemnis)

SOLÉMN ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este celebrat cu pompă, cu fast; sărbătoresc; festiv. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă un caracter măreț; plin de afecțiune; emfatic. Ton ~. 3) (despre acte judiciare) Care se încheie conform unui anumit ceremonial; însoțit de anumite formalități festive. /<lat. sollemnis, it. solenne

solemn a. 1. însoțit de ceremonii publice; serbare solemnă; 2. fig. grav, maiestos; 3. pompos: intrare solemnă; 4. autentic: act solemn; 5. emfatic: ton solemn.

*solémn, -ă adj. (lat. sollemnís și sollennis, scris și solemnis, solennis, din *sollus tot, fie-care, și annus, în vechime *amnus, an; fr. solennel, it. solenne). Celebrat pin ceremoniĭ publice: sărbare solemnă. Fig. Grav, maĭestuos, pompos: moment solemn, audientă, intrare solemnă. însoțit de acte saŭ de formalitățĭ care daŭ o importanță considerabilă: act solemn. Enfatic: ton solemn. Adv. În mod solemn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

solémn adj. m., pl. solémni; f. solémnă, pl. solémne

solémn adj. m., pl. solémni; f. sg. solémnă, pl. solémne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOLÉMN adj., adv. 1. adj. v. festiv. 2. adv. v. sărbătorește. 3. adj. sacramental. (Formulă ~.) 4. adj. sacru, sfânt. (Un jurământ ~.) 5. adj. sacru, (livr.) sacerdotal. (Importanța ~ a momentului.) 6. adj. (JUR.) formal. (Act ~.) 7. adj. important, însemnat, (înv.) solemnel. (Un moment ~.) 8. adj. v. ceremonios. 9. adj. academic, distins, (livr.) elevat. (Ton ~.) 10. adj. grav, serios, (livr.) marțial, (înv.) solemnel. (O ținută ~.) 11. adj. grandios, maiestos, măreț, (înv.) solemnel. (O noapte ~.) 12. adv. v. maestoso.

SOLEMN adj., adv. 1. adj. festiv, sărbătoresc, (înv.) solemnel. (Adunare, zi, atmosferă ~.) 2. adv. festiv, sărbătorește. (Străzile sînt împodobite ~.) 3. adj. sacramental. (Formulă ~.) 4. adj. sacru, sfînt. (Un jurămînt ~.) 5. adj. sacru, (livr.) sacerdotal. (Importanța ~ a momentului.) 6. adj. (JUR.) formal. (Act ~.) 7. adj. important, însemnat, (înv.) solemnel. (Un moment ~.) 8. adj. ceremonios, protocolar, reverențios. (Atitudine ~.) 9. adj. academic, distins, (livr.) elevat. (Ton ~.) 10. adj. grav, serios, (livr.) marțial, (înv.) solemnel. (O ținută ~.) 11. adj. grandios, maiestos, măreț, (înv.) solemnel. (O noapte ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SOLÉMN, -Ă adj. (< lat. solemnis): în sintagma stil solemn (v.).

Intrare: solemn
solemn adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solemn
  • solemnul
  • solemnu‑
  • solemnă
  • solemna
plural
  • solemni
  • solemnii
  • solemne
  • solemnele
genitiv-dativ singular
  • solemn
  • solemnului
  • solemne
  • solemnei
plural
  • solemni
  • solemnilor
  • solemne
  • solemnelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)