14 definiții pentru sarcină

SÁRCINĂ, sarcini, s. f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ Fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu brațele. 3. Obligație, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ◊ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul său un câmp electric sau de a fi acționat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmițător sau transformator de energie. – Lat. sarcina.

SÁRCINĂ, sarcini, s. f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ Fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu brațele. 3. Obligație, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ◊ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. ♦ Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acționat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmițător sau transformator de energie. – Lat. sarcina.

SÁRCINĂ, sarcini, s. f. 1. Încărcătură, greutate (pe care o duce un om sau un animal); povară. [Dan] puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru. EMINESCU, N. 65. Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă pe cămile Și pornesc în caravană după steaua plutitoare. id. O. IV 192. Le slujea în loc de catîri, purtîndu-le sarcinile. DRĂGHICI, R. 65. ◊ Fig. Nouri de jăratec și aur umpleau cu oștirile lor ceriul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură. EMINESCU, N. 48. Ce faci, iubite oaspe, și cum te mai găsești Sub sarcina de daruri a dragostei domnești ? ALECSANDRI, T. II 96. ♦ Apăsare, greutate. Stau pe murgul meu călare Tot cu mîna pe pistoale... Și mijlocul mi se frînge De greul păcatelor De sarcina armelor. ALECSANDRI, P. P. 255. ◊ Fig. O biată slabă ființă a căzut sub sarcina ticăloșiei vieții. NEGRUZZI, S. I 31. ♦ Fig. Povară, balast. Voi fugi unde m-or duce ochii, departe de casa părintească în care sînt sarcină. ALECSANDRI, T. I 52. 2. Legătură (de lemne, de fîn, de paie etc.) care poate fi dusă în spinare sau cu brațele. V. maldăr. [Bărbatul] dădu sarcina de mohor vacii s-o mănînce. RETEGANUL, P. III 3. Culese cîteva uscături, făcu o sarcină mică, o luă în spinare și plecă cu dînsa acasă. ISPIRESCU, L. 266. 3. Obligație, îndatorire, răspundere (materială sau morală). Ni spuneați dinioarea că de acum toți au să ieie parte la sarcini, de la vlădică pînă la opincă. CREANGĂ, A. 167. [Țărănimea] plătea dări și ducea toate sarcinile statului. GHICA, S. XII. Toată sarcina statului e pe spinarea mea ! ALECSANDRI, T. I 404. ◊ Expr. A cădea (sau a reveni, a rămîne) în sarcina cuiva = a cădea, a rămîne în grija, cuiva. Cine era prea sărac și n-avea nimic de dat: rămînea în sarcina vătafului și dădea vătaful pentru el. GALACTION, O. I 280. În sarcina lui cădea să îngrijească de pisici. STĂNOIU, C. I 128. Întreținerea cădea în sarcina arendașului. REBREANU, R. II 49. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva, a-l pune sub îngrijirea cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). Liber de orice sarcină v. liber.Caiet de sarcini = dosar care cuprinde condițiile tehnice pentru executarea unei lucrări. 4. Misiune. Te rog să-l încurci, ca să-ți facă mărturisiri. – Sarcina nu-mi pare de loc grea. SLAVICI, N. II 345. Gîndindu-se și răzgîndindu-se cum să-și îndeplinească sarcina mai bine, căci își dăduse cuvîntul, se pomeni la marginea unui eleșteu. ISPIRESCU, L. 43. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Calitate, slujbă, rol. E grea... sarcina de împărat. CONTEMPORANUL, I 234. Obosit de lucrările catagrafiei, la care mă îndatora sarcina mea de deputat. NEGRUZZI, S. I 220. El și-au luat acum a îndeplini sarcina de bucătar. DRĂGHICI, R. 75. 5. Starea femeii gravide, graviditate; durata gravidității, gestație. A trăit în societatea capitalistă ca proletară, lucrînd 16 ore pe zi în mine de cărbuni și bătută de bărbatul ei chiar în timpul sarcinei. GHEREA, ST. CR. II 17. Obosită de drum și de sarcină... ajunse la o căsuță. ISPIRESCU, L. 55. 6. Forță sau cuplu de forțe, care se aplică din exterior unui sistem fizic. ♦ Putere care se ia de la un sistem tehnic sau de la anumite elemente ale lui. 7. (În expr. Sarcină electrică = electricitate (1). – Pl. și: (rar) sarcine (CREANGĂ, P. 156).

sárcină s. f., g.-d. art. sárcinii; pl. sárcini

sárcină s. f., g.-d. art. sárcinii; pl. sárcini

SÁRCINĂ s. 1. v. povară. 2. v. greutate. 3. v. graviditate. 4. v. gestație. 5. v. obligație. 6. v. oficiu. 7. v. atribuție. 8. angajament, îndatorire, obligație, (pop.) legătură. (~ ta față de el este...) 9. răspundere, responsabilitate. (Grea ~ și-a luat.) 10. v. însărcinare. 11. v. menire. 12. v. funcție. 13. (FIZ.) electricitate. (~ pozitivă.) 14. (FIZ.) sarcină electrică = a) cantitate de electricitate; b) masă electrică; sarcină magnetică = masă magnetică.

sárcină (sárcini), s. f.1. Încărcătură, greutate, povară. – 2. Obligație, îndatorire, misiune. – 3. Graviditate. – Mr. sarțină, istr. sǫrcirę. Lat. sarcina (Pușcariu 1523; REW 7598), cf. v. it. sarcina (calabr. sarcina, apul. sarcene). – Der. însărcina, vb. (a încărca; a împovăra, a încredința; afecunda, a lăsa gravidă); însărcinare, s. f. (misiune, mandat); însărcinat, s. m. (trimis, responsabil); desărcina, vb. (a destitui); sărciner, s. n. (Mold., Trans., Olt., par cu ramificații, folosit ca suport).

SÁRCINĂ ~i f. 1) Îndatorire pe care o îndeplinește cineva. ◊ A cădea (sau a reveni) în ~a cuiva a fi de datoria cuiva. A pune ceva în ~a cuiva a face pe cineva să răspundă de ceva. 2) Legătură care poate fi dusă în spinare sau în brațe. ~ de lemne. ~ de fân. 3) Stare a femeii gravide. 4) Forță generală, transformată sau transmisă de un sistem tehnic. ◊ ~ electrică mărime care caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul său un câmp electric sau de a fi pus în mișcare atunci când se află în câmpul electric al altui corp. [G.-D. sarcinii] /<lat. sarcina

sarcină f. 1. legătură ce se poartă în spinare: o sarcină de lemne, de grâu; 2. starea unei femei însărcinate: o sarcină grea; 3. greutate mare: toată familia e în sarcina lui; 4. contribuțiune către Stat: proprietate fără nicio sarcină; 5. funcțiune: sarcină onorifică; 6. fig. misiune: o sarcină delicată. [Vechiu-rom. sarcenă = lat. SARCINA, bagaje militare].

pováră f., pl. erĭ și (vechĭ) ărĭ (vsl. povora, și podŭvora, targă). Vechĭ. O veche măsură de greutate (125 de ocale) numită și tar, tovar și sarcină (Iorga, Negoț. 227). Sumă de o mie de galbenĭ. Azĭ. Greutate, sarcină, încărcătură: povara uneĭ căruțe, unuĭ cal, uneĭ corăbiĭ, (și fig.) a anilor, a bătrînețiĭ. – Și povoară și (vechĭ) pohoară, pl. orĭ și (vechĭ) oare. Și povăr (Prav. Gov. 133) n. fără pl. V. tar și tărhat.

sárcină f., pl. ĭ (lat. sarcina, bagaj de călătorie, it. sarcino, sarcină de lemne). Greutate saŭ bagaj purtat în spate saŭ în mînă: o babă c’o sarcină de vreascurĭ. Starea uneĭ femeĭ însărcinate: o sarcină grea. O veche măsură de greutate (125 de ocale), numită și povărat și tar și saŭ tovar (Iorga, Negoț., 227). Fig. Greutate, angara, povară, muncă pe care trebuĭe s’o împlineștĭ: multe-s în sarcina luĭ. Bir de plătit statuluĭ orĭ servitute: proprietate fără nicĭ o sarcină. Funcțiune, misiune, însărcinare: o sarcină onorifică, o sarcină delicată. – Și sarcenă (Biblia 1688). V. calabalîc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SÁRCINĂ s. 1. greu, greutate, încărcătură, povară, (livr.) póndere, (pop.) tărhát, (înv. și reg.) pond, tar, továr, (Mold.) tăbî́rcă, (înv.) greáță, greíme. (Poartă în spate toată ~.) 2. apăsare, greutate, povară. (Mijlocul li se frînge de ~ bagajelor.) 3. (BIOL.) graviditate, (rar) maternitáte, (înv. și reg.) purtáre, (reg.) pozíție, stáre. (O ~ înaintată.) 4. (BIOL.) gestație. (În timpul ~.) 5. datorie, îndatorire, însărcinare, obligație, (înv.) datór, datorínță, îndatorínță. (~ ta era să rezolvi problema.) 6. datorie, îndatorire, obligație, oficiu. (Și-a îndeplinit onorabil ~ de gazdă.) 7. atribuție, îndatorire, rol. (Ce ~ ai în această comisie?) 8. angajament, îndatorire, obligație, (pop.) legătúră. (~ ta față de el este...) 9. răspundere, responsabilitate. (Grea ~ și-a luat.) 10. însărcinare, misiune, (înv. și reg.) slújbă, (înv.) memuriét, sărcináre, solíe. (Și-a dus ~ pînă la capăt.) 11. chemare, menire, misiune, rol, rost, (reg.) menínță, (livr. fig.) sacerdóțiu. (Și-a împlinit ~.) 12. funcție, rol. (Ce ~ îndeplinește această piesă în ansamblu?) 13. (FIZ.) electricitate. (~ pozitivă.) 14. (FIZ.) sarcină electrică = cantitate de electricitate.

FACTOR DE SARCINĂ raport care indică de câte ori solicitarea în timpul unei evoluții este mai mare decât în zbor normal, suprasolicitarea excesivă putând duce la moartea pilotului. În calculi nu se iau factori de sarcină mai mari de 12.

SÁRCINĂ (lat. sarcina) s. f. 1. Încărcătură, greutate purtată de cineva; povară. 2. Legătură de fân, de lemne etc. care poate fi dusă în spate sau cu brațele. 3. Obligație, îndatorire (materială sau morală). ◊ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a încredința pe cineva în grija cuiva. ◊ A pune (ceva) în sarcina cuiva = a arunca răspunderea asupra cuiva, a face pe cineva vinovat. 4. Misiune. ♦ Funcție, rol; calitate. 5. Termen ce desemnează atât produsul de concepție rezultat din unirea ovulului cu un spermatozoid, cât și starea și perioada în care se află o femeie din momentul fecundării și până când naște. În s. normală, ovulul fecundat se dezvoltă în cavitatea uterină, devenind treptat embrion și apoi, după trei luni, fetus. Nutriția este asigurată prin placentă. Durata unei s. normale variază între 260 și 290 zile, în această perioadă corpul suferind numeroase modificări fiziologice și hormonale. În funcție de numărul de fetuși dezvoltați în uter, s. poate fi simplă sau multiplă. Din categoria s. multiple, cea mai frecventă este s. dublă sau gemelară (dezvoltarea simultană a doi feți în uter). Sin. graviditate.S. extrauterină v. extrauterin.Test de sarcină = metodă de depistare a sarcinii, bazată pe detectarea prezenței în sânge sau urină a hormonului gonadotrop uman (numit și hormonul sarcinii, deoarece e întâlnit numai la femeile gravide), sau produs destinat acestui scop. Testele pe bază de urină se găsesc de vânzare în farmacii și se pot face acasă, rezultatul, foarte fidel (97-99%), fiind dat printr-o modificare a culorii sau prin apariția unui simbol (plus sau minus). 6. Mărime fizică (forță, moment etc.) care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic ori tehnic; după modul în care acționează, există: s. concentrată (dacă este aplicată asupra unui domeniu foarte mic, asimilabil cu un punct), s. distribuită (aplicabilă pe o anumită suprafață sau în lungul unei piese), s. statică (aplicată brusc sau având o intensitate cu o variație rapidă în timp), s. fixă sau s. mobilă. 7. Sarcină electrică v. electric. 8. Putere debitată sau consumată de un sistem generator, transmițător sau transformator de energie.

Intrare: sarcină
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sarcină sarcina
plural sarcini sarcinile
genitiv-dativ singular sarcini sarcinii
plural sarcini sarcinilor
vocativ singular
plural