17 definiții pentru rânduială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂNDUIÁLĂ, rânduieli, s. f. 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Măsură, directivă, dispoziție, aranjament. 3. Ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă. 4. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Denumire generică pentru anumite dări în bani către domnie. [Pr.: -du-ia-] – Rândui + suf. -eală.

rânduia sf [At: N. TEST. (1648), 37v/14 / Pl: ~ieli, (îvp) ~iele / E: rândui1 + -eală] 1 Mod de așezare a lucrurilor (potrivit unor cerințe de ordin practic sau estetic). 2 Așezare în ordine Si: aranjare (1). 3 (Îlv) A pune în (bună) ~ sau a pune cu (îvp Ia) ~ A rândui (1). 4 (înv) Dispunere, aranjare în formație de luptă. 5 (Crc; îvr) Armată (3). 6 (Înv) Loc ocupat într-o anumită succesiune sau în cadrul unei activități Si: rând (29). 7 Poziție socială Si: categorie (4), rând (70), tagmă. 8 (Pop) Situație materială Si: rost (47), stare (55). 9 (Reg) Menstruație. 10 Organizare (într-un domeniu de activitate) Si: disciplină (7), ordine, regulă. 11 (Îlav) Cu (bună sau multă) ~ sau cu (după) toată ~Ia În ordine Si: disciplinat (1), ordonat, organizat. 12 (Îal) Cum se cuvine Si: cum se cere, după toate regulile. 13 (Îal) Cu chibzuială. 14 (Înv; îlav) Fără ~ Neorganizat. 15 (Îvp; îlav) A pune (ceva) în sau la (bună) ~ A rândui (10). 16 (Îe) Cu ~ la cap Chibzuit (1). 17 Sistem, mod de organizare sau desfășurare Si: lege, normă, rând (75), regulă. 18 Fel de a fi. 19 Obicei. 20 (Înv; îs) ~a de trei Regula de trei. 21 (Înv; îla) Afară din ~ Neobișnuit. 22 (Înv; îlav) Fără ~ Exagerat (10). 23 (Îvp; îlav) Cu această sau (reg), cu astă ~ În acest mod Si: astfel. 24 Ceremonial (1). 25 (Îe; pop) A-i purta (cuiva) ~la (sau ~ielile) sau a purta ~Ia înmormântăriI A-i face cuiva înmormântarea și slujbele religioase de pomenire conform tradiției. 26 (Îvp) Alcătuire (7). 27 Sistem (social, politic, economic) Si: regim. 28 (Îvp) Poruncă. 29 (Îvp) Măsură. 30 (Înv) Stabilire a atribuțiilor și obligațiilor cuiva Si: rostire (10). 31 (Înv) Dare (17). 32 (Pop) Destin (2). 33 Ordine în casă Si: orânduială, rostire (11).

RÂNDUIÁLĂ, rânduieli, s. f. 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Măsură, directivă, dispoziție, aranjament. 3. Ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă. 4. Denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie. [Pr.: -du-ia-] – Rândui + suf. -eală.

RÂNDUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A RÂNDUI și A SE RÂNDUI.A face ~ a face ordine. 2) Mod de desfășurare a unei acțiuni. 3) Deprindere a unei colectivități, legată de un ceremonial și transmisă din generație în generație. 4) înv. Operație menită să asigure ceva; măsură. 5) înv. Denumire dată unor dări pentru domnie. /a (se) rândui + suf. ~eală

RÎNDUIÁLĂ, rînduieli, s. f. 1. Faptul de a rîndui, fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. Cancelaria mi-o țin în bună rînduială. SADOVEANU, P. M. 98. Avea gust și rînduială în toate. VLAHUȚĂ, O. A. 511. Cînd caravana ajunge la un izvor, toți călătorii descalecă și... cu ierarhică rînduială... își potolesc setea. RUSSO, O. 101. 2. Felul în care se desfășoară o acțiune, sistem de organizare statornicit, stabilit sau impus; regulă, obicei, datină, lege. E rînduiala firii bujorul să-nflorească. DEȘLIU, G. 51. După un sfat scurt și grabnic... hotărîră tustrei rînduiala bătăliei. SADOVEANU, O. VII 10. Noi sîntem proști și nu știm bine rînduielile. REBREANU, R. I 144. ♦ Măsură, directivă, dispoziție, aranjament; (învechit) dare, impozit. Acest tovarăș de osîndă al meu mi-a arătat în mai multe rînduri care sînt rînduielile pe care le scoate domnia pentru pieirea acestei sărace țări. SADOVEANU, Z. C. 165. Dacă noi vă dăm pămînt și vine turcul și zice: «rînduiala asta nu-i place sultanului» și dă să vă ia pămîntul înapoi? CAMIL PETRESCU, O. II 285. Tu te duci, bădiță-n țară, Nu-mi lași nici o rînduială? – Rînduială ți-am lăsat Să nu faci mult sărutat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 378. ◊ Expr. A face rînduială. = a face ordine, aranjînd, luînd măsuri, dînd dispoziții, poruncind. Să mergem să-mi văd oștenii; să fac rînduială pentru lipsa mea. SADOVEANU, O. VII 24. Făcu rînduială ca să macine grîul ce mai era la moară. SLAVICI, O. I 227. 3. Ceremonial, forme statornicite. Pe urmă a făcut toată rînduiala morților, după datină. SADOVEANU, O. VIII 188. Sfînta Duminecă a primit-o cu aceeași rînduială și tot așa de bine, ca și surorile sale. CREANGĂ, P. 92.

rînduĭálă f., pl. ĭelĭ (d. rînduĭesc). Acțiunea de a rîndui, de a pune în ordine: a rîndui lucrurile. Orînduĭală, ordine, șart: în casă era mare rînduĭală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rânduia s. f., g.-d. art. rânduielii; pl. rânduieli

rânduia s. f., g.-d. art. rânduielii; pl. rânduieli

rânduiálă s. f., g.-d. art. rânduiélii; pl. rânduiéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂNDUIÁLĂ s. v. bir, categorie, clasă, dare, destin, dispoziție, fatalitate, grup, grupare, hotărâre, impozit, menire, noroc, ordin, poruncă, predestinare, soartă, ursită, zodie.

RÂNDUIÁLĂ s. 1. v. aranjare. 2. v. alcătuire. 3. v. ordine. 4. v. întocmire. 5. ordine, organizare, rost. (~ lumii nu se schimbă ușor.) 6. v. disciplină. 7. ordine, regulă, rost, socoteală, (pop.) seamă, (înv. și reg.) soroc. (Știe ~ lucrurilor.) 8. v. datină. 9. v. uzanță. 10. rost, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Știe ~ nunții.) 11. v. ceremonial. 12. normă, precept, principiu, regulă, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viață.)

Rânduială ≠ debandadă, dezordine, neorândulială, nerânduială

RÎNDUIA s. 1. aranjare, așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. alcătuire, aranjament, așezare, dispunere, distribuție, întocmire, structură. (O anumită ~ a lucrurilor.) 3. ordine, organizare, orînduială, regulă, (înv.) tocmeală, tocmire. (Era acolo o ~ desăvîrșită.) 4. întocmire, organizare, orînduială, orînduire, (înv.) așezămînt. (Noua ~ a lucrurilor.) 5. ordine, organizare, rost. (~ lumii nu se schimbă ușor.) 6. disciplină, ordine, regulă. (Obișnuit cu ~; respectați ~.) 7. ordine, regulă, rost, socoteală, (înv. și reg.) soroc. (Știe ~ lucrurilor.) 8. datină, fel, obicei, tradiție, uz, uzanță, (înv. și pop.) rînd, (pop.) dată, lege, (înv. și reg.) pomană, (reg.) orîndă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, predanie, șart, tocmeală, (turcism înv.) adet. (Așa-i ~ din bătrîni.) 9. rost, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Știe ~ nunții.) 10. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...) 11. normă, precept, principiu, regulă, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viață.)

rînduia s. v. BIR. CATEGORIE. CLASĂ. DARE. DESTIN. DISPOZIȚIE. FATALITATE. GRUP. GRUPARE. HOTĂRÎRE. IMPOZIT. MENIRE. NOROC. ORDIN. PORUNCĂ. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE.

Intrare: rânduială
rânduială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rânduia
  • rânduiala
plural
  • rânduieli
  • rânduielile
genitiv-dativ singular
  • rânduieli
  • rânduielii
plural
  • rânduieli
  • rânduielilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rânduia, rânduielisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cancelaria mi-o țin în bună rînduială. SADOVEANU, P. M. 98. DLRLC
    • format_quote Avea gust și rînduială în toate. VLAHUȚĂ, O. A. 511. DLRLC
    • format_quote Cînd caravana ajunge la un izvor, toți călătorii descalecă și... cu ierarhică rînduială... își potolesc setea. RUSSO, O. 101. DLRLC
  • 2. Fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lege
    • format_quote E rînduiala firii bujorul să-nflorească. DEȘLIU, G. 51. DLRLC
    • format_quote După un sfat scurt și grabnic... hotărîră tustrei rînduiala bătăliei. SADOVEANU, O. VII 10. DLRLC
    • format_quote Noi sîntem proști și nu știm bine rînduielile. REBREANU, R. I 144. DLRLC
    • 2.1. Aranjament, directivă, dispoziție, măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acest tovarăș de osîndă al meu mi-a arătat în mai multe rînduri care sînt rînduielile pe care le scoate domnia pentru pieirea acestei sărace țări. SADOVEANU, Z. C. 165. DLRLC
      • format_quote Dacă noi vă dăm pămînt și vine turcul și zice: «rînduiala asta nu-i place sultanului» și dă să vă ia pămîntul înapoi? CAMIL PETRESCU, O. II 285. DLRLC
      • format_quote Tu te duci, bădiță-n țară, Nu-mi lași nici o rînduială? – Rînduială ți-am lăsat Să nu faci mult sărutat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 378. DLRLC
      • chat_bubble A face rânduială = a face ordine, aranjând, luând măsuri, dând dispoziții, poruncind. DLRLC
        • format_quote Să mergem să-mi văd oștenii; să fac rînduială pentru lipsa mea. SADOVEANU, O. VII 24. DLRLC
        • format_quote Făcu rînduială ca să macine grîul ce mai era la moară. SLAVICI, O. I 227. DLRLC
  • 3. Ceremonial, forme statornicite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe urmă a făcut toată rînduiala morților, după datină. SADOVEANU, O. VIII 188. DLRLC
    • format_quote Sfînta Duminecă a primit-o cu aceeași rînduială și tot așa de bine, ca și surorile sale. CREANGĂ, P. 92. DLRLC
  • 4. în Evul Mediu Țara Românească Moldova Denumire generică pentru anumite dări în bani către domnie. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Rândui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.