aranjament sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~ngia~, ~ngemânt^[1] / Pl: ~e / E: fr arrangement] 1 Punere în ordine Si: aranjare (1). 2 Felul cum e aranjat ceva. 3 (Pex) Decorare. 4 Punere la cale a unei afaceri, căsătorii etc. 5 Înțelegere. 6 Prelucrare muzicală pentru instrumente sau voce. 7 (Mat) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. 8 (Cmr; înv) Stabilirea unei norme la anumite tranzacții, la tocmeli, la falimente. 9 (Fam; lpl) Afaceri necinstite. corectat(ă)

*ARANJAMENT (pl. -ente) sn. 1 Faptul de a (se) aranja ¶ 2 Felul în care e aranjat un lucru, rînduială: îmi place mult ~ul acestei odăi ¶ 3 Învoială: cred să ajung la un ~ cu creditorii [fr. arrangement].

ARANJAMENT, aranjamente, s. n. Faptul de a aranja; acord, înțelegere, învoială. ♦ Aranjament muzical = transcriere pentru unul ori mai multe instrumente sau voci a unei bucăți muzicale.

ARANJAMENT, aranjamente, s. n. Acord, înțelegere, învoială. ♦ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte distincte în grupuri care să conțină un număr dat de obiecte și să difere între ele prin natura sau ordinea obiectelor. – După fr. arrangement.

ARANJAMENT s.n. Acord, înțelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încît două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputînd intra decît cel mult o dată într-o grupă. [Pl. -te. / < fr. arrangement].

ARANJAMENT s. n. 1. acord, înțelegere. 2. mod de alcătuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement)

ARANJAMENT ~e n. 1) Modul în care este aranjat ceva. 2) Înțelegerea dintre două sau mai multe părți; acord; învoială. 3) Prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau pentru voce. 4) mat. Totalitate a posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte în grupe. /<fr. arrangement

aranjament n. 1. așezare în ordine; 2. măsuri luate pentru regularea unei afaceri; 3. împăcare.

*aranjamént n., pl. e (fr. arrangement. V. deranjament). Acțiunea de a aranja. Felu aranjăriĭ, rînduĭală, ordine: grădina asta are un aranjament frumos. Fig. Învoĭală, împăcare, liniștire: aranjamentu uneĭ afacerĭ.

arangiament sn vz aranjament

aranjament s. n., pl. aranjamente

aranjament s. n., pl. aranjamente

aranjament s. n., pl. aranjamente

ARANJAMENT s. 1. v. înțelegere. 2. v. alcătuire.

ARANJAMENT s. 1. acord, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacție, (înv. și pop.) legătură, (pop.) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (arg.) șustă. (Conform ~.) 2. alcătuire, așezare, dispunere, distribuție, întocmire, rînduială, structură. (Un anumit ~ al lucrurilor.)

aranjament, manieră de a prelucra un text muzical sau o piesă în întregime, destinate fie unui solist* (vocal sau instrumental), fie unui grup de interpreți, substituind, îmbogățind sau reducând numărul acestora. A. poate transfigura total o temă* muzicală inițială; în acest caz, aranjorul are un important rol creator. În muzica ușoară a. sunt deosebit de utile și de multe ori înnobilează temele mai ales prin orchestrații* izbutite. O manieră frecventă de a. este reactualizarea unor piese care în trecut s-au bucurat de mare popularitate (ex. Valencia, Ramona etc.).