NECULTIVAT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

necultivat, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + cultivat] 1 (D. plante) Care nu se cultivă. 2 (D. un câmp, teren etc.) Pe care nu a fost cultivat nimic. 3 (D. oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit.

NECULTIVAT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Ne- + cultivat.

necultivat a. lipsit de cultură naturală sau intelectuală, incult: pământ, om necultivat.

necultivat adj. m., pl. necultivați; f. necultivată, pl. necultivate

*necultivat adj. m., pl. necultivați; f. necultivată, pl. necultivate

necultivat adj. m., pl. necultivați; f. sg. necultivată, pl. necultivate

NECULTIVAT adj., s. 1. adj. v. înțelenit. 2. adj. neexploatat, nelucrat, virgin. (Vaste terenuri ~ în Africa.) 3. adj. deșert, gol, pustiu, sălbatic, vid, (înv. și reg.) săcret, (înv.) pustiicios, pustiit. (Un loc, un ținut ~.) 4. adj., s. v. incult.

NECULTIVAT adj., s. 1. adj. înțelenit, nedesțelenit, nelucrat, (astăzi rar) țelinos, (înv. și pop.) sterp, (înv. și reg.) săcret, (reg.) pîrlogit. (Teren agricol ~.) 2. adj. neexploatat, nelucrat, virgin. (Vaste terenuri ~ în Africa.) 3. adj. deșert, gol, pustiu, sălbatic, vid, (înv. și reg.) săcret, (înv.) pustiicios, pustiit. (Un loc, un ținut ~.) 4. adj., s. ignorant, incult, neinstruit, neînvățat, prost, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat. (Un om ~.)

Necultivat ≠ cultivat