10 definiții pentru pușlama


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pușlama sf [At: CARAGIALE, O. II, 248 / Pl: ~le / E: ns cf puști] (Pfm) 1 Om lipsit de caracter, care nu este capabil de nimic bun Si: lichea, pramatie, secătură. 2 Om care trăiește din expediente, neavând o ocupație serioasă, stabilă Si: derbedeu, haimana.

PUȘLAMÁ, pușlamale, s. f. Om lipsit de caracter, prost crescut, care nu este capabil de nimic bun; lichea, secătură; om care trăiește din expediente, neavând o ocupație serioasă, stabilă; derbedeu, haimana. – Et. nec.

PUȘLAMÁ, pușlamale, s. f. Om lipsit de caracter, prost crescut, care nu este capabil de nimic bun; lichea, secătură; om care trăiește din expediente, neavând o ocupație serioasă, stabilă; derbedeu, haimana. – Et. nec.

PUȘLAMÁ, pușlamale, s. f. (Familiar) Om de nimic; secătură, lichea, derbedeu. În școală era o pușlama zgomotoasă și leneșă, întotdeauna prin coada clasei. C. PETRESCU, V. 107. Bătrînii dovedeau fetelor că Aurel Ungureanu e o pușlama. REBREANU, I. 88.

PUȘLAMÁ ~le f. 1) Om de nimic; derbedeu; secătură. 2) Persoană fără ocupație serioasă; derbedeu; haimana. /cf. puști

pușlamà f. secătură, ștrengar. [Mold. pușlău: origină necunoscută].

pușlamá f. (d. puștĭ). Triv. Om neserios, secătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pușlamá s. f., art. pușlamáua, g.-d. art. pușlamálei; pl. pușlamále, art. pușlamálele

pușlamá s. f., art. pușlamáua, g.-d. art. pușlamálei; pl. pușlamále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUȘLAMÁ s. 1. v. lichea. 2. v. canalie.

PUȘLAMA s. 1. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. 2. canalie, hahaleră, pramatie, secătură.

Intrare: pușlama
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușlama
  • pușlamaua
plural
  • pușlamale
  • pușlamalele
genitiv-dativ singular
  • pușlamale
  • pușlamalei
plural
  • pușlamale
  • pușlamalelor
vocativ singular
plural