16 definiții pentru căzătură
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂZĂTURĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea. 2. Deșeu. 3. (Depr.) Om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește. 4. (Pop.) Porțiune dintr-o pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt. – Cădea + suf. -ătură.
căzătură sf [At: DOSOFTEI, PS. 33 / Pl: ~ri / E: cădea + -(ă)tură] 1 Cădere. 2 Necaz. 3 Nenorocire. 4 Deșeu. 5-6 (Dep) Om (sau animal) bătrân și neputincios Si: hodorog, tombateră. 7 Persoană ruinată. 8 (Lpl) Copaci rupți de vânt și căzuți unul peste altul, printre care cresc zmeurișuri. 9 (Fig) Persoană decăzută moral.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂZĂTURĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea. 2. (La pl.) Deșeuri. 3. (Depr.) Om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește. 4. Porțiune de pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt. – Cădea + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂZĂTURĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea, cădere. Maican a căzut de pe scaunul lui din cușcă sub scenă și din căzătură a dat în friguri. CARAGIALE, O. I Scrîntitura vine din căzături. ȘEZ. III 175. 2. (Cu sens colectiv) Deșeuri. Pavel își șterse mîinile în căzătura de bumbac. V. ROM. decembrie 1950, 147. 3. (Depreciativ) Om sau animal bătrîn și neputincios. O căzătură de cal.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂZĂTURĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea. 2. Deșeuri. 3. (Depr.) Om sau animal bătrîn și neputincios. 4. Porțiune de pădure bătrînă, cu copacii doborîți de vînt. – Din caz (prez. ind. al lui cădea) + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂZĂTURĂ ~i f. 1) v. A CĂDEA. 2) la pl. Parte care rămâne de la prelucrarea unei materii prime; deșeuri. 3) Om (sau animal) bătrân și ramolit. 4) fig. Om degradat moralicește. /a cădea + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căzătură f. 1. rezultatul căderii; 2. fig. ruină, casă veche, om bătrân; 3. vită slabă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căzătúră f., pl. ĭ. Rezultatu saŭ felu căderiĭ: Am suferit o căzătură. Halal căzătură! Copac căzut: pădure plină de căzăturĭ. Iron. Om saŭ animal slab (hodorogit): baba asta e o căzătură. V. slăbitură, uscătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căzătură s. f., g.-d. art. căzăturii; pl. căzături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căzătură s. f., g.-d. art. căzăturii; pl. căzături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căzătură s. f., g.-d. art. căzăturii; pl. căzături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂZĂTURĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂZĂTURĂ s. 1. cădere. (A suferit o ~ ușoară.) 2. v. babalâc. 3. mortăciune, pieritură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂZĂTURĂ s. 1. cădere. (A suferit o ~ ușoară.) 2. babalîc, baccea, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns o ~!) 3. mortăciune, pieritură. (O ~ de cal.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căzătură s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
căzătură, căzături s. f. 1. om bătrân și neputincios. 2. prostituată urâtă și alcoolică. 3. persoană decăzută; ratat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
căzătură, căzăturisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a cădea. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cădere
- Maican a căzut de pe scaunul lui din cușcă sub scenă și din căzătură a dat în friguri. CARAGIALE, O. I 12. DLRLC
- Scrîntitura vine din căzături. ȘEZ. III 175. DLRLC
-
- 2. Deșeu. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deșeu
- Pavel își șterse mîinile în căzătura de bumbac. V. ROM. decembrie 1950, 147. DLRLC
-
- 3. Om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O căzătură de cal. DLRLC
-
- 4. Porțiune dintr-o pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt. DEX '09
etimologie:
- Cădea + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09