PRIZONIER, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier.

prizonier, ~ă [At: CR (1829), 268¹/21 / P: ~ni-er / V: (pop) ~ner, (reg) prezoner, ~insioner, ~insio~, ~insoner, ~inso~, ~insuner, ~inzioner, ~inzoner, ~inzo~, ~inzonir, ~nir, ~zioner / S și: ~iso~ / Pl: ~i, ~e / E: fr prisonnier] 1 smf (În legătură cu verbele „a lua”, „a face”, „a cădea”) Militar luat în captivitate de inamic în timpul unui război și reținut de acesta pentru a fi împiedicat să participe la ostilități. 2 smf (Pgn) Persoană căzută în mâinile unui dușman, ale unui bandit, ale unui răpitor etc. și rămasă în puterea acestuia Si: captiv. 3 smf Persoană arestată, întemnițată, închisă Si: arestat, deținut. 4 a (Teh; îs) Șurub ~ Tijă metalică, filetată la ambele capete, care se folosește ca organ de îmbinare amovibilă a două sau a mai multe piese Si: prizon¹.

PRIZONIER, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier.

PRIZONIER, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană căzută în mîinile unui inamic și rămasă în puterea acestuia; (în special) militar luat în captivitate în timpul unui război; captiv. Jos, în șlep, prizonierii fumau. DUMITRIU, N. 139. Locuințele prizonierilor erau amenajate într-un parc vechi în afara orășelului. SADOVEANU, M. C. 120. ♦ Persoană lipsită de libertate. O ținea prizonieră pe Madala într-o cameră de la curtea Iloveanului. C. PETRESCU, R. DR. 343. ◊ Fig. Toată primăvara de afară îl cheamă și el e încă prizonier în pat. C. PETRESCU, C. V. 216. 2. Persoană arestată, deținută, întemnițată. Jandarmii... tăcură și veniră în vîrful degetelor spre adunare, aducînd și pe prizonier. SADOVEANU, B. 287. – Pronunțat: -ni-er.

PRIZONIER, -Ă s.m. și f. 1. Persoană căzută în mîinile unui dușman; militar prins în război; captiv. 2. Arestat, întemnițat. [Pron. -ni-er. / < fr. prisonnier].

PRIZONIER, -Ă s. m. f. 1. combatant al unei părți beligerante capturat de inamic; captiv. 2. arestat, întemnițat. (< fr. prisonnier)

PRIZONIER ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Militar care a căzut în mâinile dușmanului. 2) Persoană lipsită de libertate; captiv. [Sil. -ni-e-] /<fr. prisonnier

prizonier m. 1. captiv, prins (în răsboiu); 2. cel închis sau arestat (= fr. prisonnier).

*prizoníer, -ă s. (fr. prisonnier, d. prison, închisoare, d. prendre, pris, a prinde). Prins, deținut, captiv. S. m. Prins în războĭ.

prezoner, ~ă smf vz prizonier

prinsioner sm vz prizonier

prinsionier sm vz prizonier

prinsoner sm vz prizonier

prinsonier sm vz prizonier

prinsuner sm vz prizonier

prinzioner sm vz prizonier

prinzoner sm vz prizonier

prinzonier sm vz prizonier

prinzonir sm vz prizonier

prizioner sm vz prizonier

prizoner sm vz prizonier

prizonir sm vz prizonier

prizonier (desp. -ni-er) s. m., pl. prizonieri

prizonier (-ni-er) s. m., pl. prizonieri

prizonier s. m. (sil. -ni-er), pl. prizonieri

prizonier

PRIZONIER adj., s. 1. adj., s. captiv, prins, (înv.) prădat. (~ în război.) 2. s. (înv.) fuglu. (~ fugit din lagăr.) 3. s. v. arestat.

PRIZONIER adj., s. 1. adj., s. captiv, prins, (înv.) prădat. (~ în război.) 2. s. (înv.) fuglu. (~ fugit din lagăr.) 3. s. arestat, deținut, întemnițat, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar. (~ a fost imediat eliberat din detenție.)^[1]