opțiuni
  • info

12 definiții pentru arestant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARESTANT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat. – Din germ. Arrestant.

ARESTANT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat. – Din germ. Arrestant.

arestant, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, C. 312 / Pl: ~nți, ~e / E: ger Arrestant] (Înv) 1-2 Arestat2 (1-2).

*ARESTANT sm., *ARESTANTĂ (pl. -ante) sf. Acela (aceea) care este arestat(ă) [germ.].

ARESTANT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (învechit) Persoană care a fost arestată, închisă; arestat, deținut. Un convoi de soldați era însărcinat a conduce la închisoarea Snagovului o sumă destul de însemnată de arestanți. ODOBESCU, S. I 386. Acel arestant era băiatul pe care cîțiva ani îndărăt îl scosesem din mîinile fiorosului Sotea. GHICA, S. A. 140.

ARESTANT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat, deținut. – Germ. Arrestant.

arestant m. cel arestat.

*arestánt, -ă s. (rus. [d. germ.] arestant. Cp. cu adresant). Cel care e ținut arestat, deținut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arestant (înv.) s. m., pl. arestanți

arestant (înv.) s. m., pl. arestanți

arestant s. m., pl. arestanți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARESTANT s. v. arestat, deținut, întemnițat, prizonier.

arestant s. v. ARESTAT. DEȚINUT. ÎNTEMNIȚAT. PRIZONIER.

Intrare: arestant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arestant
  • arestantul
  • arestantu‑
plural
  • arestanți
  • arestanții
genitiv-dativ singular
  • arestant
  • arestantului
plural
  • arestanți
  • arestanților
vocativ singular
  • arestantule
  • arestante
plural
  • arestanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arestant, arestanțisubstantiv masculin
arestantă, arestantesubstantiv feminin

  • 1. învechit Arestat, deținut, prizonier, întemnițat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arestat deținut prizonier întemnițat
    • format_quote Un convoi de soldați era însărcinat a conduce la închisoarea Snagovului o sumă destul de însemnată de arestanți. ODOBESCU, S. I 386. DLRLC
    • format_quote Acel arestant era băiatul pe care cîțiva ani îndărăt îl scosesem din mîinile fiorosului Sotea. GHICA, S. A. 140. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.