10 definiții pentru arestat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arestat2, ~ă [At: GAL AN, Z. R. 358 / Pl: ~ați, ~e / E: aresta] 1-2 smf, a (Persoană) privată de libertate în temeiul unui mandat de arestare Si: (înv) întemnițat, (pop) poprit, (îvr) arestăluit1, (înv) arestuit2, arestant.

ARESTÁT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta.

ARESTÁT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta.

ARESTÁT, -I, arestați, -te, adj. Care a fost privat de libertate: închis, deținut. ◊ (Substantivat) [Țăranii] au atacat vagonul cu arestați. DUMITRIU, B. F. 86. Arestatul nu era bosumflat la chip, ci arăta mai degrabă vesel. PAS, L. I 40.

ARESTÁT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost arestat(ă); deținut. – V. aresta.

ARESTÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) aflată în stare de arest. [Cf. it. arrestato].

ARESTÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care se află în stare de arest; deținut. /v. a aresta


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arestát adj. m., s. m., pl. arestáți; adj. f., s. f. arestátă, pl. arestáte

arestát adj. m., s. m., pl. arestáți; f. sg. arestátă, pl. arestáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARESTÁT adj., s. (JUR.) 1. adj. deținut, închis, întemnițat, reținut, (înv.) poprit. (Persoane ~ și persoane libere.) 2. adj., s. capturat, prins. (Hoț ~.) 3. s. deținut, întemnițat, prizonier, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar. (~ul și-a recunoscut fapta.)

ARESTAT adj., s. (JUR.) 1. adj. deținut, închis, întemnițat, reținut, (înv.) poprit. (Persoane ~ și persoane libere.) 2. adj., s. capturat, prins. (Hoț ~.) 3. s. deținut, întemnițat, prizonier, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar.

Intrare: arestat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arestat
  • arestatul
  • arestatu‑
plural
  • arestați
  • arestații
genitiv-dativ singular
  • arestat
  • arestatului
plural
  • arestați
  • arestaților
vocativ singular
  • arestatule
  • arestate
plural
  • arestaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arestat, -ă arestat (2) arestată

  • 1. (Persoană) care se află în stare de arest.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deținut închis (adj.) 2 exemple
    exemple
    • [Țăranii] au atacat vagonul cu arestați. DUMITRIU, B. F. 86.
      surse: DLRLC
    • Arestatul nu era bosumflat la chip, ci arăta mai degrabă vesel. PAS, L. I 40.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi aresta
    surse: DEX '98 DEX '09