prizonier, ~ă [At: CR (1829), 268¹/21 / P: ~ni-er / V: (pop) ~ner, (reg) prezoner, ~insioner, ~insio~, ~insoner, ~inso~, ~insuner, ~inzioner, ~inzoner, ~inzo~, ~inzonir, ~nir, ~zioner / S și: ~iso~ / Pl: ~i, ~e / E: fr prisonnier] 1 smf (În legătură cu verbele „a lua”, „a face”, „a cădea”) Militar luat în captivitate de inamic în timpul unui război și reținut de acesta pentru a fi împiedicat să participe la ostilități. 2 smf (Pgn) Persoană căzută în mâinile unui dușman, ale unui bandit, ale unui răpitor etc. și rămasă în puterea acestuia Si: captiv. 3 smf Persoană arestată, întemnițată, închisă Si: arestat, deținut. 4 a (Teh; îs) Șurub ~ Tijă metalică, filetată la ambele capete, care se folosește ca organ de îmbinare amovibilă a două sau a mai multe piese Si: prizon¹.