12 definiții pentru privitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVITOR, -OARE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care privește, care se uită la cineva sau la ceva. ◊ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce privește..., în privința...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor.

PRIVITOR, -OARE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care privește, care se uită la cineva sau la ceva. ◊ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce privește..., în privința...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor.

privitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 35v/35 / V: (înv) prăv~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: privi1 + -tor] 1 a Care se uită la cineva sau la ceva. 2 smf Persoană care își îndreaptă ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea. 3-4 (Îlav; îlpp) Privitor la... Referitor la... 5 smf Persoană care se privește în oglindă. 6 smf (Spc; rar) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o adunare, la o ceremonie etc. Si: spectator. 7 sm (Înv) Persoană care observă sau supraveghează. 8 sm (Îvr; îf prăvitor) Reprezentant al puterii centrale într-o subunitate administrativ-teritorială- torială. 9 a (Îvr; d. discipline, științe) Care are un caracter teoretic.

PRIVITOR, -OARE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Cel) care privește, care se uită (la cineva sau la ceva). La locul întîmplării se și adunase o roată neagră de privitori. C. PETRESCU C. V. 34. Văzînd pe Barbă-Cot, piticul, stînd Pe-un gard de-alături privitor, L-a pus la joc. COȘBUC, P. I 58. Privitorii, cu căciulile în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307. ◊ Loc. prep. Privitor la... = referitor la... relativ la... asupra, despre. Notele privitoare la viața intimă a lui... Turgheniev sînt destul de restrînse. SADOVEANU, E. 233. Proiect privitor la întrebuințarea... veniturilor asociațiunii. ODOBESCU, S. I 475. ♦ (Substantivat, învechit) Persoană care asistă la o reprezentație teatrală; spectator. Multe scene sînt cu adevărat dramatice și vrednice a mișca sufletul privitorilor. CARAGIALE, O. III 221. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: Joace unul și pe patru Totuși tu ghici-vei chipu-i. EMINESCU, O. I 196. Altul zicea ca să se tipărească piesa și să se împartă la privitori. NEGRUZZI, S. I 342.

PRIVITOR1 ~oare (~ori, ~oare) și adverbial (urmat de prepoziția la) Care se referă, se raportează; în privința; referitor. /a privi + suf. ~tor

privitor a. și m. care privește. ║ adv. relativ la: privitor la muzică.

privitór, -oáre adj. și s. Care privește, spectator: publicu privitor, privitoriĭ. Adv. Relativ la: a vorbi privitor la călătorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

privitor adj. m., s. m., pl. privitori; adj. f., s. f. sg. și pl. privitoare

privitor adj. m., s. m., pl. privitori; adj. f., s. f. sg. și pl. privitoare

privitor adj. m., s. m., pl. privitori; f. sg. și pl. privitoare

+privitor la loc. prep. (~ buget, fostul premier declarase că e gata.)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIVITOR s., adj. 1. s. v. spectator. 2. adj. referitor, relativ. (Documente ~oare la Moldova.)

PRIVITOR s., adj. 1. s. spectator, (rar) uitător. (Toți ~ erau încîntați.) 2. adj. referitor, relativ. (Documente ~ la Moldova.)

Intrare: privitor (adj.)
privitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privitor
  • privitorul
  • privitoru‑
  • privitoare
  • privitoarea
plural
  • privitori
  • privitorii
  • privitoare
  • privitoarele
genitiv-dativ singular
  • privitor
  • privitorului
  • privitoare
  • privitoarei
plural
  • privitori
  • privitorilor
  • privitoare
  • privitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

privitoare, privitoaresubstantiv feminin
privitor, privitoareadjectiv
privitor, privitorisubstantiv masculin

  • 1. adesea substantivat Care privește, care se uită la cineva sau la ceva. DEX '09 DEX '98 Sinonime NODEX
    • 1.1. (și) substantivat Persoană care asistă la un spectacol artistic sau teatral. DEX '09 Sinonime DEX '98 NODEX Scriban
      sinonime: spectator
      • format_quote Multe scene sînt cu adevărat dramatice și vrednice a mișca sufletul privitorilor. CARAGIALE, O. III 221. DLRLC
      • format_quote Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: Joace unul și pe patru Totuși tu ghici-vei chipu-i. EMINESCU, O. I 196. DLRLC
      • format_quote Altul zicea ca să se tipărească piesa și să se împartă la privitori. NEGRUZZI, S. I 342. DLRLC
      • format_quote Publicul privitor, privitorii. Scriban
      • 1.1.1. prin extensiune Persoană care asistă la o adunare, la o ceremonie etc. DEX '09 NODEX
        • format_quote La locul întîmplării se și adunase o roată neagră de privitori. C. PETRESCU C. V. 34. DLRLC
        • format_quote Văzînd pe Barbă-Cot, piticul, stînd Pe-un gard de-alături privitor, L-a pus la joc. COȘBUC, P. I 58. DLRLC
        • format_quote Privitorii, cu căciulile în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională Privitor la... = referitor la..., relativ la..., care se raportează la..., în ceea ce privește..., în privința... DEX '09 Sinonime DEX '98 NODEX
      • format_quote Notele privitoare la viața intimă a lui... Turgheniev sînt destul de restrînse. SADOVEANU, E. 233. DLRLC
      • format_quote Proiect privitor la întrebuințarea... veniturilor asociațiunii. ODOBESCU, S. I 475. DLRLC
      • format_quote Documente privitoare la Moldova. Sinonime
      • format_quote A vorbi privitor la călătorie. Scriban
      • format_quote Privitor la muzică. Șăineanu, ed. VI
etimologie:
  • privi + sufix -tor. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.