13 definiții pentru iscoadă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCOADĂ, iscoade, s. f. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere; spion. – Din iscodi (derivat regresiv).

ISCOADĂ, iscoade, s. f. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere; spion. – Din iscodi (derivat regresiv).

iscoa sf [At: (a. 1633), ap. MAG. IST. I, 344/19 / Pl: ~de, (înv) ~di / E: iscodi] (Înv) 1 Iscodire. 2 Pândă. 3 Născocire. 4 Persoană însărcinată să facă, pe ascuns, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva Si: spion. 5 (Reg) Copil neastâmpărat.

ISCOADĂ, iscoade, s. f. (Învechit și arhaizant) Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere; spion. V. emisar, cercetaș. Iscoadele trimise să-i caute urma, nu l-au mai aflat niciodată. GALAN, Z. R. 40. Forfotesc iscoade multe ca să afle, să scornească: Cine-s prea ciudații oaspeți de la crîșma-mpărătească. IOSIF, P. 63. Fă ochii-n patru; de boieri să-ți fie teamă, E-n primejdie iscoada cînd e taina mai de seamă. DAVILA, V. V. 21.

ISCOADĂ ~e f. 1) înv. mil. Persoană care execută o cercetare pe pozițiile inamicului; cercetaș; spion. 2) Persoană care iscodește. /v. a iscodi

iscoadă f. 1. cercetaș, emisar; 2. spion: află dela iscoade. [Slav. SŬHODA].

*iscoádă (oa dift.) f., pl. e (vsl. *izhoda = šŭhoda, spion; sîrb. u-hoda, spion). Care iscodește, spion. A te duce de iscoadă, a te duce să iscodeștĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iscoa s. f., g.-d. art. iscoadei; pl. iscoade

iscoa s. f., g.-d. art. iscoadei; pl. iscoade

iscoa s. f., g.-d. art. iscoadei; pl. iscoade

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISCOA s. (IST.) spion, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) cearșit, limbă, privitor.

ISCOA s. v. analiză, cercetare, examinare, observare, observație, scrutare, studiere, studiu.

ISCOA s. spion, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) cearșit, limbă, privitor.

iscoa s. v. ANALIZĂ. CERCETARE. EXAMINARE. OBSERVARE. OBSERVAȚIE. SCRUTARE. STUDIERE. STUDIU.

Intrare: iscoadă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscoa
  • iscoada
plural
  • iscoade
  • iscoadele
genitiv-dativ singular
  • iscoade
  • iscoadei
plural
  • iscoade
  • iscoadelor
vocativ singular
  • iscoa
  • iscoado
plural
  • iscoadelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iscoa, iscoadesubstantiv feminin

  • 1. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iscoadele trimise să-i caute urma, nu l-au mai aflat niciodată. GALAN, Z. R. 40. DLRLC
    • format_quote Forfotesc iscoade multe ca să afle, să scornească: Cine-s prea ciudații oaspeți de la crîșma-mpărătească. IOSIF, P. 63. DLRLC
    • format_quote Fă ochii-n patru; de boieri să-ți fie teamă, E-n primejdie iscoada cînd e taina mai de seamă. DAVILA, V. V. 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.