privitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 35^v/35 / V: (înv) prăv~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: privi¹ + -tor] 1 a Care se uită la cineva sau la ceva. 2 smf Persoană care își îndreaptă ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea. 3-4 (Îlav; îlpp) Privitor la... Referitor la... 5 smf Persoană care se privește în oglindă. 6 smf (Spc; rar) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o adunare, la o ceremonie etc. Si: spectator. 7 sm (Înv) Persoană care observă sau supraveghează. 8 sm (Îvr; îf prăvitor) Reprezentant al puterii centrale într-o subunitate administrativ-teritorială- torială. 9 a (Îvr; d. discipline, științe) Care are un caracter teoretic.