19 definiții pentru spion, -oană (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIÓN, -OÁNĂ, spioni, -oane, s. m., s. f. I. S. m. și f. 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă. 2. Persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații). II. S. m. Lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate. [Pr.: spi-on] – Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. espion.

spion, ~oa [At: PRAVILA (1788), 28/15 / P: spi-on / V: (pop) șp~, (reg) sip~ sm, is~ / Pl: ~i, ~oane / E: it spione, fr espion, ger Spion] 1 smf Persoană care strânge pe ascuns secrete de natură militară, politică etc. ale unui stat, ale unei organizații, cu scopul de a le transmite altui stat, altei organizații etc. Si: (înv) iscoadă, limbă, privitor, (reg) verbuncaș, (tcm) cearșit. 2 smf (Pex) Persoană care observă pe alții pe ascuns, pentru a furniza cuiva informații. 3 smf (Îs) Ochi (sau privire) de ~ Privire pătrunzătoare. 4 smf (Fam; îf șp~) Om șiret3. 5 sm (Înv; pex; la jocul de șah) Nebun. 6 sm (Teh; pex) Lamă de oțel cu o grosime bine determintă care servește la verificarea dimensiunilor, a formei sau a poziției relative a pieselor asociate din ansambluri sau subansambluri Vz leră. 7 sm (Reg; pex) Fir cu plumb. 8 sm (Rar; pex) Vizor de ușă.

SPIÓN, -OÁNĂ, spioni, -oane, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă. 2. Persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații). II. S. m. Lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate. [Pr.: spi-on] – Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. espion.

SPIÓN, SPIOÁNĂ, spioni, spioane, s. m. și f. 1. Persoană care urmărește și se străduiește să afle secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, pentru a le transmite altui stat, de obicei dușman, de care este angajată și plătită. Gazetele intervenționiste înjurau puterile centrale, vedeau pretutindeni spioni și trădători în serviciul acestora. PAS, Z. II 170. Se șoptea că ar fi spion austriac. BART, E. 365. 2. Persoană care pîndește, iscodește și caută să afle ce spune, ce tace sau ce intenționează să facă cineva (pentru a informa pe altul de care, de obicei, este angajată în acest scop). Ofițerul de jandarmi avea spioni destui la ateliere, putea fi informat. VORNIC, P. 215. Așa? Care vrea să zică... ești spion d-ta? Apoi, așteaptă... dacă-i așa, să-ți dau o răfuială isprăvnicească pe spinare. ALECSANDRI, T. I 217. – Variantă: șpión, șpioánă (DUMITRIU, N. 179, SADOVEANU, P. M. 292, CONTEMPORANUL, III 573) s. m. și f.

ȘPIÓN, -OÁNĂ s. m. și f. v. spion.

SPIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. 1. Cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. Cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații; iscoadă. // s.m. Oglindă oblică instalată în fața unei ferestre sau lentilă mică introdusă într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. [Pron. spi-on, spi-oa-nă, var. șpion, -oană s.m.f. / < it. spione, cf. fr. espion].

ȘPIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. v. spion.

SPIÓN, -OÁNĂ I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații. II. s. m. 1. oglindă oblică în fața unei ferestre sau lentilă mică într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea și verificarea jocurilor dintre două piese asamblate. 3. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului (2), dar având spin. (< germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)

SPIÓN ~oánă (~óni, ~oáne) m. și f. Persoană care face spionaj. [Sil. spi-on] /<it. spione, germ. Spion, fr. espion

*spión m. (fr. espion, d. it. spione, d. spiare, a spiona, fr. épier, germ. spähen). Cel care spionează, iscoadă: s’a prins un spion al armateĭ inamice (Fem. spioancă, pl. e). – Pop. și șpion (rus. [d. germ] špion).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPIÓN s. iscoadă, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) cearșit, limbă, privitor. (A prinde un ~.)

SPION s. iscoadă, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) cearșit, limbă, privitor. (A prinde un ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spión (-ni), s. m. – Iscoadă. – Var. șpion. Mr. spion. Fr. espion, it. spione, cf. ngr. σπιούνος, alb. spiun; var. din germ. Spion.Der. spiona, vb. (a iscodi, a pîndi), din fr. espionner; spionaj, s. n., din fr. espionnage.

Intrare: spion, -oană (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spion
  • spionul
  • spionu‑
plural
  • spioni
  • spionii
genitiv-dativ singular
  • spion
  • spionului
plural
  • spioni
  • spionilor
vocativ singular
  • spionule
plural
  • spionilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpion
  • șpionul
  • șpionu‑
plural
  • șpioni
  • șpionii
genitiv-dativ singular
  • șpion
  • șpionului
plural
  • șpioni
  • șpionilor
vocativ singular
  • șpionule
plural
  • șpionilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spion, spionisubstantiv masculin
spioa, spioanesubstantiv feminin

  • 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: iscoadă
    • format_quote Gazetele intervenționiste înjurau puterile centrale, vedeau pretutindeni spioni și trădători în serviciul acestora. PAS, Z. II 170. DLRLC
    • format_quote Se șoptea că ar fi spion austriac. BART, E. 365. DLRLC
  • 2. Persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ofițerul de jandarmi avea spioni destui la ateliere, putea fi informat. VORNIC, P. 215. DLRLC
    • format_quote Așa? Care vrea să zică... ești spion d-ta? Apoi, așteaptă... dacă-i așa, să-ți dau o răfuială isprăvnicească pe spinare. ALECSANDRI, T. I 217. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.