SPECTATOR, -OARE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator.

spectator, ~oare [At: ASACHI, P. R. 2/6 / V: (îvr) ~eta~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr spectateur, lat spectator] 1-2 smf, a (Persoană) care asistă la un spectacol (5-6) Si: privitor, (rar) uitător. 3-4 smf, a (Persoană) care asistă la o acțiune în mod pasiv Vz martor. 5-6 smf, a Privitor.

SPECTATOR, -OARE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator.

SPECTATOR, -OARE, spectatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o competiție sportivă. Grigore privea, ca orice spectator străin, fără să clipească. REBREANU, R. I 265. ◊ (Adjectival) Ion a fost mult mai bine înțeles de publicul spectator. GHEREA, ST. CR. II 150. 2. Persoană martoră la o întîmplare, la un eveniment. Vom fi în același timp actorii și spectatorii unei grandioase epopei. C. PETRESCU, Î. II 63.

SPECTATOR, -OARE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o competiție sportivă. ♦ Persoană martoră la o întîmplare, la un eveniment. – Fr. spectateur (lat. lit. spectator).

SPECTATOR, -OARE s.m. și f. Cel care asistă la un spectacol. ♦ Martor ocular la o întîmplare, la un eveniment etc. [Cf. lat. spectator, fr. spectateur].

SPECTATOR, -OARE s. m. f. cel care asistă la un spectacol. ◊ martor ocular (la o întâmplare). (< fr. spectateur, lat. spectator)

SPECTATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care asistă la un spectacol sau la o competiție sportivă. 2) Martor ocular la un eveniment. /<fr. spectateur, lat. spectator, it. specttatore

spectator m. 1. cel ce-i martur ocular al unui eveniment, al unui lucru; 2. cel ce azistă la o reprezentațiune teatrală.

*spectatór, -oáre s. (lat. spectator, d. spectare, a privi. V. aștept, expectativ). Privitor (la un eveniment, la un spectacul).

spetator sm vz spectator

!spectator adj. m., s. m., pl. spectatori; adj. f., s. f. sg. și pl. spectatoare

spectator adj. m., s. m., pl. spectatori; s. f. sg. și pl. spectatoare

spectator s. m., pl. spectatori

SPECTATOR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toți ~ii de la premieră erau încântați.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)

SPECTATOR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toți ~ de la premieră erau încîntați.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)