7 definiții pentru prădare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂDÁRE, prădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat1. – V. prăda.

PRĂDÁRE, prădări, s. f. Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat1. – V. prăda.

PRĂDÁRE, prădări, s. f. Acțiunea de a prăda; devastare, jaf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prădáre (pop.) s. f., g.-d. art. prădắrii; pl. prădắri

prădáre s. f., g.-d. art. prădării; pl. prădări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂDÁRE s. 1. v. jaf. 2. v. jefuire. 3. v. deposedare.

PRĂDARE s. 1. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. devastare, jefuire, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. deposedare, jefuire, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)

Intrare: prădare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădare
  • prădarea
plural
  • prădări
  • prădările
genitiv-dativ singular
  • prădări
  • prădării
plural
  • prădări
  • prădărilor
vocativ singular
plural