prădare sf [At: PSALT, HUR. 111^v/21 / Pl: ~dări / E: prăda] 1 Jefuire a unor țări, ținuturi, localități, locuri etc., mai ales în timp de război, devastând, distrugând etc. Si: (îvr) prădanie, prădat¹ (1). 2 Deposedare de bunuri mai ales prin mijloace violente Si: prădat¹ (2). 3 Ruinare prin acte silnice, amenzi, biruri copleșitoare etc. Si: prădat¹ (3). 4 (Îrg) Omorâre. 5 (Îrg) Sacrificare a unor animale. 6 (Îrg) Risipire a banilor, averilor, bunurilor materiale etc. 7 (Înv) Subjugare. modificată