24 de definiții pentru pleașcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEÁȘCĂ, plești, s. f. 1. (Pop. și fam.) Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani. 2. (Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din bg., sb. pljačka.

pleașcă2 sf [At: CHEST. II, 125/110, 182 / Pl: ? / E: cf plașcă1] (Mol) Bucată de lemn sau de fier cu care se umple o scobitură a unei bârne strâmbe sau care se adaugă pentru a întări o grindă slabă ori pentru a prelungi o bârnă scurtă.

pleașcă1 [At: BOLLIAC, ap. TDRG / V: (înv) plașcă, plească / Pl: plășci, plașce / E: bg плячка] 1 sf (Înv) Captură de război Si: jaf, pradă. 2 sf (Înv) Rechiziție. 3 sf (Înv; pex) Ceea ce se ia prin rechiziție. 4 sf (Înv; îlv) A face ~ A jefui. 5 sf (Pfm) Noroc neașteptat Si: chilipir. 6 sf (Pfm; ccr) Ceea ce se obține prin noroc, prin chilipir, pe gratis sau extrem de convenabil. 7 sf (Îe) A umbla în (sau cu, după) ~ ori a căuta ~ A umbla după situații avantajoase. 8 av (Înv) Pe nemuncite Si: degeaba, gratis. 9 av (Înv) În schimbul unui preț extrem de convenabil. 10 av (Pex) Aproape pe gratis.

PLEÁȘCĂ s. f. 1. Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani. 2. (Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din bg., scr. pljačka.

PLEÁȘCĂ s. f. 1. (Mai ales în construcție cu verbele «a cădea», «a da») Cîștig neașteptat (de obicei nemeritat, obținut fără osteneală); chilipir. Tu ce-ai făcut, năucule, cînd ți-a căzut pe cap atîta pleașcă? GALAN, Z. R. 39. Asta-i o avere. Tocmai lor să le cadă așa pleașcă! SADOVEANU, P. M. 302. Auzind că dă o așa pleașcă peste el... pornește cu finu-său spre comoară. ȘEZ. IV 2. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani, în cinste. Cei care au băut pe pleașcă de la mine se vor fi gîndind: bre! cumplit s-a îmbătat Luca Stroescu! SADOVEANU, O. I 397. ◊ Expr. A căuta (sau a umbla după) pleașcă = a căuta o afacere bună, a umbla după chilipir. 2. (Învechit și arhaizant) Acțiune de jaf (în timp de război); jefuire, pradă. Apoi se risipiră pe plaiul romînesc după haraci și după pleașcă. GALACTION, O. I 276. Libertatea de pleașcă de care se bucurau. căpitanii din oștirea lui Ipsilante. GHICA, S. 107.

PLEÁȘCĂ f. 1) Câștig nemeritat obținut fără muncă; chilipir. * De (sau pe) ~ fără plată; de pomană. 2) înv. Pradă de război; captură; trofeu. /<bulg., sb. pljațka

pleașcă f. 1. pradă luată dela vrăjmaș; 2. jaf, chilipir: caută pleașcă; 3. Zool. plevușcă. [Bulg. PLĬAČKĂ, jaf].

1) pleáșcă f., pl. pleștĭ și (sud) pleșcĭ (bg. sîrb. pljačka, turc. plačla, pradă). Fam. Pradă. Chilipir, cîștig fără muncă: leneșiĭ umblă după pleașcă.

2) pleáșcă f., pl. pleștĭ și pleșcĭ (met. din șleapcă). Mold. sud. Iron. Pălărie orĭ bonetă moale și turtită (V. tîrchilă). Cataplazmă din cîlț și gălbenuș care se pune pe la țară în capu copiilor, se toarnă spirt deasupra și se dă foc în credință că se vor vindeca de boala de stomah (V. moxă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pleáșcă (pradă, chilipir) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pléștii; pl. plești

pleáșcă (pradă, chilipir) s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEÁȘCĂ s. v. captură, chilipir, pradă.

pleașcă s. v. CAPTURĂ. CHILIPIR. PRADĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pleáșcă (pléști), s. f.1. Pradă. – 2. Chilipir. – Mr. pleașcă, pleacică. Dublet al lui plașcă; pentru semantism ct. it. sacco „sac” și „jaf”. Mai puțin probabil din sb., cr. pljačka (Cihac, II, 262; Skok, REB, II, 31-42), tc. plaçka (Lokotsch 1665), ngr. πλαϰώνω „a oprima” (Vasmer, Gr., 119). – Der. pleșcan (var. pleșcar), s. m. (oportunist; persoană care umblă după chilipiruri); pleșcui, vb. (a jefui; a umbla după chilipiruri); pleșcuitor, adj. (înv., jefuitor).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pleáșcă2 s.f. (reg.) bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întărește o grindă slabă sau se prelungește o bârnă scurtă.

pleáșcă3 s.f. sg. (reg.) om chel.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pleașcă s. f. sg. câștig neașteptat, obținut fără muncă; chilipir; pomană

Intrare: pleașcă
pleașcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F87)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleașcă
  • pleașca
plural
  • plești
  • pleștile
genitiv-dativ singular
  • plești
  • pleștii
plural
  • plești
  • pleștilor
vocativ singular
plural
pleașcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F14)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleașcă
  • pleașca
plural
  • plește
  • pleștele
genitiv-dativ singular
  • plește
  • pleștei
plural
  • plește
  • pleștelor
vocativ singular
plural

pleașcă

  • 1. popular familiar Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chilipir pomană attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tu ce-ai făcut, năucule, cînd ți-a căzut pe cap atîta pleașcă? GALAN, Z. R. 39.
      surse: DLRLC
    • Asta-i o avere. Tocmai lor să le cadă așa pleașcă! SADOVEANU, P. M. 302.
      surse: DLRLC
    • Auzind că dă o așa pleașcă peste el... pornește cu finu-său spre comoară. ȘEZ. IV 2.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cei care au băut pe pleașcă de la mine se vor fi gîndind: bre! cumplit s-a îmbătat Luca Stroescu! SADOVEANU, O. I 397.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A căuta (sau a umbla după) pleașcă = a căuta o afacere bună, a umbla după chilipir.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Pradă (de război).
    exemple
    • Apoi se risipiră pe plaiul romînesc după haraci și după pleașcă. GALACTION, O. I 276.
      surse: DLRLC
    • Libertatea de pleașcă de care se bucurau... căpitanii din oștirea lui Ipsilante. GHICA, S. 107.
      surse: DLRLC

etimologie: