AMUZAMENT, amuzamente, s. n. Distracție, divertisment; înveselire, recreare. – Din fr. amusement. corectat(ă)

amuzament sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr amusement] Petrecere cu lucruri, agreabile, cu glume Si: distracție.

*AMUZAMENT (pl. -te) sn. Desfătare, petrecere a timpului cu lucruri plăcute: mulți trăesc cu ideea că viața trebue să fie un vecinic ~ [fr.].

AMUZAMENT, amuzamente, s. n. Distracție, divertisment; înveselire, recreare. – Din fr. amusement.

AMUZAMENT, amuzamente, s. n. Petrecere a timpului în mod plăcut și vesel, cu glume și alte mijloace de înveselire; distracție, divertisment. A jucat diverse scene, spre amuzamentul tuturor.

AMUZAMENT, amuzamente, s. n. Distracție, desfătare, divertisment. – După fr. amusement.

AMUZAMENT s.n. Distracție, divertisment; destindere, înveselire. [< fr. amusement].

AMUZAMENT s. n. distracție, divertisment, destindere. (< fr. amusement)

AMUZAMENT ~e n. Petrecere plăcută a timpului; distracție; divertisment; agrement. /<fr. amusement

*amuzamént n., pl. e (fr. amusement). Distracțiune, trecerea timpuluĭ cu ocupațiunĭ ușoare. Lucru care amuzează: vîslirea e amuzamentu lui.

amuzament s. n., pl. amuzamente

amuzament s. n., pl. amuzamente

amuzament s. n., pl. amuzamente

AMUZAMENT s. 1. v. distracție. 2. distracție, joacă, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu este un ~.)

AMUZAMENT s. 1. agrement, distracție, divertisment, plăcere, (înv.) zefchiu. (Parc de ~.) 2. distracție, joacă, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu este un ~.)

AMUZAMENT. Subst. Amuzament, distracție, divertisment, agrement, plăcere, desfătare, desfăt (rar), delectare, deliciu, încîntare; veselie, înveselire, veselire (pop.), bună dispoziție, voie bună, moment vesel, petrecere. Glumă, banc (fam.), anecdotă, nostimadă, haz, spirit, vorbă de duh, mucalitlîc (înv.), comedie (pop. și fam.), comicărie (pop.), ghidușie (fam.), caraghioslîc, paiațerie, clovnerie, mascaradă, bufonerie, bufonadă (rar), pantalonadă (înv.); poznă (pop. și fam.), ștrengărie (fam.), giumbușluc (pop.), giumbuș (rar), drăcovenie (fam.), drăcie, drăcărie (pop. și fam.), farsă, năzbîtie, boroboață (fam.), bazaconie (fam.), șotie. Joc, joacă, hîrjoană, hîrjoneală. Clovn, măscărici, mascara (înv.), paiață, păiețică (dim., fam.), comediant, bufon, saltimbanc; marionetă, fantoșă (livr.), păpușă; păcălici, păcală, poznaș (pop. și fam.), ștrengar, mehenghi (pop.), cabaz (înv. și reg.), ghidușar (rar), ghiduș (fam.). Adj. Amuzant, distractiv, de divertisment, de agrement; desfătător, plăcut, agreabil, delectabil, delicios (fig.); hazliu, nostim, de toată nostimada; vesel; poznaș (pop. și fam.), ștrengar; drăcos; spiritual, glumeț, mehenghi (pop.), șugubăț, șuguitor (reg.), cu umor, cu haz, șod (reg.): comic, ghiduș (fam.), hîtru (reg.), mucalit. Jovial, bine dispus, bucuros, vesel, înveselit, veselit (pop.), voios. Caraghios, burlesc, bufon (rar), grotesc, ridicol. Vb. A se amuza, a se distra, a petrece, a se desfăta, a se delecta; a fi bine dispus, a fi plin de voie bună, a se bucura, a se veseli (pop.), a se înveseli; a glumi, a face glume, a șugui (reg.). A se juca, a se hîrjoni, a se apuca (a se lua) la hîrjoană. A face pozne, a se ștrengări, a umbla cu giumbușlucuri; a avea haz, a ști de glumă, a fi dracul gol, a fi drac împelițat. A amuza, a distra, a desfăta, a delecta, a înveseli, a veseli (pop.), a bucura. Adv. În glumă, din glumă. V. bucurie, glumă, plăcere, rîs.