14 definiții pentru amuzament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amuzamént sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr amusement] Petrecere cu lucruri, agreabile, cu glume Si: distracție.

AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, divertisment; înveselire, recreare. – Din fr. amusement. corectată

AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, divertisment; înveselire, recreare. – Din fr. amusement.

AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Petrecere a timpului în mod plăcut și vesel, cu glume și alte mijloace de înveselire; distracție, divertisment. A jucat diverse scene, spre amuzamentul tuturor.

AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, desfătare, divertisment. – După fr. amusement.

AMUZAMÉNT s.n. Distracție, divertisment; destindere, înveselire. [< fr. amusement].

AMUZAMÉNT s. n. distracție, divertisment, destindere. (< fr. amusement)

AMUZAMÉNT ~e n. Petrecere plăcută a timpului; distracție; divertisment; agrement. /<fr. amusement

*amuzamént n., pl. e (fr. amusement). Distracțiune, trecerea timpuluĭ cu ocupațiunĭ ușoare. Lucru care amuzează: vîslirea e amuzamentu lui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amuzamént s. n., pl. amuzaménte

amuzamént s. n., pl. amuzaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMUZAMÉNT s. 1. v. distracție. 2. distracție, joacă, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu este un ~.)

AMUZAMENT s. 1. agrement, distracție, divertisment, plăcere, (înv.) zefchiu. (Parc de ~.) 2. distracție, joacă, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu este un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AMUZAMENT. Subst. Amuzament, distracție, divertisment, agrement, plăcere, desfătare, desfăt (rar), delectare, deliciu, încîntare; veselie, înveselire, veselire (pop.), bună dispoziție, voie bună, moment vesel, petrecere. Glumă, banc (fam.), anecdotă, nostimadă, haz, spirit, vorbă de duh, mucalitlîc (înv.), comedie (pop. și fam.), comicărie (pop.), ghidușie (fam.), caraghioslîc, paiațerie, clovnerie, mascaradă, bufonerie, bufonadă (rar), pantalonadă (înv.); poznă (pop. și fam.), ștrengărie (fam.), giumbușluc (pop.), giumbuș (rar), drăcovenie (fam.), drăcie, drăcărie (pop. și fam.), farsă, năzbîtie, boroboață (fam.), bazaconie (fam.), șotie. Joc, joacă, hîrjoană, hîrjoneală. Clovn, măscărici, mascara (înv.), paiață, păiețică (dim., fam.), comediant, bufon, saltimbanc; marionetă, fantoșă (livr.), păpușă; păcălici, păcală, poznaș (pop. și fam.), ștrengar, mehenghi (pop.), cabaz (înv. și reg.), ghidușar (rar), ghiduș (fam.). Adj. Amuzant, distractiv, de divertisment, de agrement; desfătător, plăcut, agreabil, delectabil, delicios (fig.); hazliu, nostim, de toată nostimada; vesel; poznaș (pop. și fam.), ștrengar; drăcos; spiritual, glumeț, mehenghi (pop.), șugubăț, șuguitor (reg.), cu umor, cu haz, șod (reg.): comic, ghiduș (fam.), hîtru (reg.), mucalit. Jovial, bine dispus, bucuros, vesel, înveselit, veselit (pop.), voios. Caraghios, burlesc, bufon (rar), grotesc, ridicol. Vb. A se amuza, a se distra, a petrece, a se desfăta, a se delecta; a fi bine dispus, a fi plin de voie bună, a se bucura, a se veseli (pop.), a se înveseli; a glumi, a face glume, a șugui (reg.). A se juca, a se hîrjoni, a se apuca (a se lua) la hîrjoană. A face pozne, a se ștrengări, a umbla cu giumbușlucuri; a avea haz, a ști de glumă, a fi dracul gol, a fi drac împelițat. A amuza, a distra, a desfăta, a delecta, a înveseli, a veseli (pop.), a bucura. Adv. În glumă, din glumă. V. bucurie, glumă, plăcere, rîs.

Intrare: amuzament
amuzament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amuzament
  • amuzamentul
  • amuzamentu‑
plural
  • amuzamente
  • amuzamentele
genitiv-dativ singular
  • amuzament
  • amuzamentului
plural
  • amuzamente
  • amuzamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amuzament

etimologie: