12 definiții pentru viețuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIEȚUIRE, viețuiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a viețui; viață, existență, trai; conviețuire. – V. viețui.

viețuire sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 2v/32 / Pl: ~ri / E: viețui] 1 (Înv) Existență (1). 2 (Bis) Mântuire. 3 (Bis) Viață veșnică. 4 (Îvp) Fel de viață. 5 (Îvp) Comportament (1). 6 (Îvp) Trai pe care îl duc împreună două sau mai multe persoane Si: conviețuire. 7 (Îvp; cu determinări locale) Locuire. 8 (Înv) Asigurare a mijloacelor necesare vieții. Si: întreținere, subzistență. 9 (Înv) Hrănire (1).

viețuire s.f. (înv., pop.) Faptul de a viețui; viață, existență, trai; conviețuire. • pl. -i. /v. viețui.

VIEȚUIRE, viețuiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a viețui; viață, existență, trai; conviețuire. – V. viețui.

VIEȚUIRE, viețuiri, s. f. Faptul de a viețui; existență, trai, mod de a trăi. Mulți nu pot să dispună de timpul lor, fiind acel timp ocupat cu... cîștigarea mijloacelor de viețuire. ALECSANDRI, S. 64. Ploile ce nu încetau făceau monotonă viețuirea la T. Ocnilor. NEGRUZZI, S. I După întîmplările viețuirii pacinice sau tulburate noroadele și-au mărit nevoile, și-au sporit gîndurile, și-au dezvoltat limba lor. RUSSO, O. 66. Simpla viețuire Eu știu să o prețuiesc. ALEXANDRESCU, M. 223.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

viețuire (pop.) (desp. vie-) s. f., g.-d. art. viețuirii; pl. viețuiri

viețuire (înv., pop.) (vie-) s. f., g.-d. art. viețuirii; pl. viețuiri

viețuire s. f. (sil. vie-), g.-d. art. viețuirii; pl. viețuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIEȚUIRE s. v. existență, trai, viață, zile.

VIEȚUIRE s. trai, viață, (pop.) sălășluire, (înv.) sălășluință. (~ lui îndelungată pe aceste locuri.)

viețuire s. v. EXISTENȚĂ. TRAI. VIAȚĂ. ZILE.

Intrare: viețuire
viețuire substantiv feminin
  • silabație: vie- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viețuire
  • viețuirea
plural
  • viețuiri
  • viețuirile
genitiv-dativ singular
  • viețuiri
  • viețuirii
plural
  • viețuiri
  • viețuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viețuire, viețuirisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Faptul de a viețui. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mulți nu pot să dispună de timpul lor, fiind acel timp ocupat cu... cîștigarea mijloacelor de viețuire. ALECSANDRI, S. 64. DLRLC
    • format_quote Ploile ce nu încetau făceau monotonă viețuirea la T. Ocnilor. NEGRUZZI, S. I 318. DLRLC
    • format_quote După întîmplările viețuirii pacinice sau tulburate... noroadele și-au mărit nevoile, și-au sporit gîndurile, și-au dezvoltat limba lor. RUSSO, O. 66. DLRLC
    • format_quote Simpla viețuire Eu știu să o prețuiesc. ALEXANDRESCU, M. 223. DLRLC
etimologie:
  • vezi viețui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.