ședere sf [At: PSALT. HUR. 52^v/20 / Pl: ~ri / E: ședea, (8) cdp vsl сѣдильна] 1 (Rar) Aflare în poziția de așezat¹ (1) Si: șezut (6), (înv) șezământ¹ (1), șezătură (1). 2 Aflare câtva timp în același loc Si: șezut (7). 3 (Pex) Timp petrecut într-un loc. 4 Aflare în poziție de repaus. 5 Lipsă de activitate Si: inactivitate, lenevie, șezut (8). 6 (Înv) Loc rezervat (cuiva) pentru a sta. 7 (Înv) Rang. 8 (Bis; înv) Catismă (2). 9 Viețuire (într-un anumit loc) Si: (înv) șezut (9). 10 (Înv) Domiciliu (1). 11 (Înv) Ședință (1). 12 (Fam; irn; îe) A se ocupa cu ~a A nu face nimic. 13 (Mun; îe) A se da Ia ~ A pălăvrăgi. 14 (Mun; îlav) În chip de ~ Într-o doară. 15 Popas făcut într- un loc pentru a petrece un anumit timp.

ȘEDERE, șederi, s. f. 1. Faptul de a sta sau a rămîne (așezat) într-un anumit loc. Aceasta, obosită fiind de șederea îndelungată, o prinse somnul. ISPIRESCU, L. 30. După vrun ceas de ședere, sare de pe cuibar, cotcodăcind. CREANGĂ, P. 70. ♦ Fig. Lipsă de activitate, lenevie. Iarăși te-ai așternut pe ședere, acasă. PAS, Z. I 299. Ce? V-a înnebunit șederea, trîndăvia și băutura și v-ați apucai de prădat? MIRONESCU, S. A. 26. 2. Popas făcut într-un loc, într-o localitate, pentru a petrece acolo un anumit timp. După o lună de ședere într-un loc, i se păreau vechi și ursuze toate lucrurile din odaie. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. Luîndu-și orice nădejde de la fugă, el se puse din toată inima ca să facă șederea într-acea pustietate cît se poate de îngăduitoare. POPESCU, IV 43. Poziția... e atît de romantică, îngrijirea atît de mare, încît nu te poți opri de a nu te plăcea în paradisul acesta încîntător, deși șederea în el te ține cam scump. NEGRUZZI, S. I 326.

ȘEDERE ~i f. 1) v. A ȘEDEA. 2) Interval de timp cât șade cineva undeva. [G.-D. șederii] /v. a ședea

ședere f. 1. acțiunea de a ședea și rezultatul ei; 2. locuință, stare provizorie: șederea lui Mihnea în Sibiu OD.

ședére f. Pozițiunea omuluĭ care șade. Lipsă de ocupațiune: a te plictisi de ședere. Trăire, petrecere, rămînere undeva: a face unuĭ prieten șederea la tine cît maĭ plăcută.

ședere s. f., g.-d. art. șederii; pl. șederi

ședere s. f., g.-d. art. șederii; pl. șederi

ședere s. f., g.-d. art. șederii; pl. șederi

ȘEDERE s. 1. v. stat. 2. v. oprire. 3. v. locuire.

ȘEDERE s. v. adăpost, adunare, așezare, casă, catismă, cămin, demnitate, domiciliu, inactivitate, inacțiune, inerție, întrunire, locuință, neactivitate, pasivitate, poziție, rang, reședință, reuniune, sălaș, sediu, ședință, treaptă.

ȘEDERE s. 1. stat. (~ lui acolo a durat 3 zile.) 2. oprire, popas, (înv.) poprire, șezămînt. (O ~ de două ore.) 3. domiciliere, locuire. (~ lui acolo n-a durat mult.)

ședere s. v. ADĂPOST. ADUNARE. AȘEZARE. CASĂ. CATISMĂ. CĂMIN. DEMNITATE. DOMICILIU. INACTIVITATE. INACȚIUNE. INERȚIE. ÎNTRUNIRE. LOCUINȚĂ. NEACTIVITATE. PASIVITATE. POZIȚIE. RANG. REȘEDINȚĂ. REUNIUNE. SĂLAȘ. SEDIU. ȘEDINȚĂ. TREAPTĂ.