PATRICIAN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien.

patrician, ~ă [At: GTN (1836), 56¹/19 / V: (înv) ~chian, ~isian / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene, (înv) ~i, ~e / E: fr patricien] 1 smf (Ant) Persoană care aparținea, prin naștere, aristocrației gentilice și care se bucura de toate privilegiile Si: (înv) patriciu (3). 2 a Care aparține patricienilor (1) Si: (înv) patriciu (4). 3 a Privitor la patricieni (1) Si: (înv) patriciu (5). 4 a De patricieni (1) Si: (înv) patriciu (6). 5 smf (Pgn) Nobil. 6 a Care aparține nobililor. 7 a Privitor la nobili. 8 a De nobili. 9 sm Cârnat preparat din tocătură de vită care se consumă fript la grătar.

PATRICIAN, -Ă, patricieni, -e, subst. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien.

PATRICIAN³, -Ă, patricieni, -e, s. m. și f. (În Roma antică) Membru al clasei dominante care deținea pămînturile obștești și monopolul funcțiilor sacerdotale și politice, și se bucura de toate privilegiile; p. ext. nobil, senior, aristocrat. Nu pot să renunț la gradul de ofițer al flotei. E atributul familiei mele de patrician. CAMIL PETRESCU, T. II 199.

PATRICIAN², -Ă, patricieni, -e, adj. (În Roma antică) Care aparținea clasei stăpînitoare; din clasa stăpînitoare; p. ext. de origine nobilă, din familie aristocratică. Un tineret de stîrpituri gătite ca niște căței, așa cum e tineretul patrician. CAMIL PETRESCU, T. II 198. ♦ Cu purtare, cu gesturi, cu ținută etc. de patrician; mîndru, îngîmfat. Răspundea la saluturi cu o înclinare patriciană din cap. C. PETRESCU, C. V. 240. Ofițerii începeau să se îngrașe și să capete gusturi patriciene. id. Î. I 8. ◊ Fig. Patricianul păun, cu egreta lui de pietre scumpe pe creștet, fraterniza cu domestica ginte laolaltă. ANGHEL, PR. 97.

PATRICIAN¹, patricieni, s. m. Cîrnat din tocătură de carne de vită care se consumă fript la grătar. Pregăteau tocătura pentru «patricieni». I. BOTEZ, ȘC. 21. Un prînz împărătesc... patricieni la grătar; un purcel la frigare. CARAGIALE, O. II 347.

PATRICIAN, -Ă s.m. și f. Membru al clasei dominante din vechea Romă, care deținea pămînturile obștești și monopolul funcțiilor sacerdotale și politice, bucurîndu-se de toate privilegiile. ♦ Nobil, senior. // adj. Care aparține patricienilor. ♦ De origine nobilă; rafinat. ♦ Mîndru, îngîmfat. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. patricien].

PATRICIAN s.m. Cîrnat din carne de vită. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. patricien].

PATRICIAN, -Ă I. s. m. f. 1. membru al aristocrației din Roma antică, deținând pământurile obștești și bucurându-se de toate privilegiile. 2. nobil, aristocrat. II. s. m. cârnat din carne de vită. III. adj. care aparține patricienilor (I). ◊ de origine nobilă; rafinat. (< fr. patricien)

PATRICIAN¹ ~eni m. 1) (în Roma antică) Persoană care, prin nașterea sa, aparținea clasei superioare de cetățeni romani, bucurându-se de mari privilegii; nobil roman. 2) (în evul mediu) Persoană care făcea parte din nobilime; nobil; senior; aristocrat. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien

PATRICIAN² ~ană (~eni, ~ene) m. și f.^[1] Cârnat preparat din carne tocată de vită și fript la grătar. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien

patrician a. se zicea la Roma de ordinul cetățenilor cari ocupau primul rang în Stat. ║ m. 1. cel ce era de condițiune patriciană sau nobilă; 2. nobil, mai ales în Veneția. ║ fam. cârnat umplut, în formă de potcoavă.

*patricián, -ă adj., pl. enĭ, ene (fr. patricien, d. lat. patricius, nobil, pater, tată). La vechiĭ Romanĭ și Italienĭ, nobil, de nobil: un consul patrician, o adunare patriciană. S. m. și f. Nobil: patricieniĭ și plebeiĭ. S. m. Un fel de cîrnaț maĭ mare care se mănîncă fript.

patrichian, ~ă smf vz patrician

patrisian, ~ă smf vz patrician

patrician (desp. pa-tri-ci-an) s. m., pl. patricieni (desp. -ci-eni)

patrician (pa-tri-ci-an) s. m., pl. patricieni (-ci-eni)

patrician s. m. (sil. -tri-ci-an), pl. patricieni (sil. -ci-eni)

patrician.

PATRICIAN s. I. (IST.) 1. (înv.) patriciu. (Un ~ din Roma antică.) 2. aristocrat, gentilom, nobil, senior, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) II. trandafir. (A mâncat un ~ bine fript.)

PATRICIAN s. I. 1. (înv.) patriciu. (Un ~ din Roma antică.) 2. aristocrat, gentilom, nobil, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) II. trandafir. (A mîncat un ~ bine fript.)

patrician (patricieni), s. m. – 1. Aristocrat roman. – 2. Un fel de cîrnat. Fr. patricien.