17 definiții pentru senior (stăpân) siniore sinor senor sinior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SENIÓR1, seniori, s. m. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior.

senior2, ~ă [At: N. COSTIN, LET. II, 113/3 / P: ~ni-or / V: (înv) sin~ (S și: signor / P și: si-nior), (îvr) senor, sinor smf, siniore (S și: signiore / P și: si-niore) sm / Pl: ~i, ~e / E: fr seigneur, it signor, signore] 1 smf (Rar; de obicei urmat de numele de familie sau, rar, de prenume) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat sau cu o femeie (de neam, cu funcție înaltă etc.) Si: domn, (îvr) seniorie (1). 2 sm Stăpân al unui domeniu feudal din apusul Europei, asupra căruia își exercita și unele atribute ale puterii de stat. 3 sm (Pex) Nobil (1). 4-5 sf Soția unui senior2 (2-3).

SENIOR1, seniori, s. m. (În evul mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior.

SENIÓR2, seniori, s. m. (În orînduirea feudală din apus) Stăpîn al unui domeniu feudal; nobil. Flutura în jurul persoanei sale o îngăduitoare aparență de senior. VORNIC, P. 188. – Pronunțat: -ni-or.

SENIÓR s.m. Stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe lângă un nume propriu) Care este mai în vârstă, mai bătrân; bătrânul, tatăl. [Pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur].

SENIÓR1 I. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. II. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul). (< lat. senior)

SENIÓR1 ~i m. 1) (în evul mediu) Mare feudal, stăpân al unui domeniu, care avea drept de suzeranitate asupra vasalilor săi. 2) (în unele țări europene; folosit și ca termen de adresare) Reprezentant al claselor avute. [Sil. -ni-or] /<fr. seigneur, it. signor, signore

senior m. 1. proprietar feudal, în evul mediu; 2. om de mare nobleță. ║ a. mai mare în vârstă, în opozițiune cu junior = mai tânăr.

*seniór m. (fr. seigneur, d. lat. sénior, -óris, maĭ bătrîn, d. senex, senis, bătrîn; it. signore, sp. señor. V. sire. Cp. cu preut, stareț). În evu mediŭ, mare boĭer din apusu Europeĭ, stăpînu unuĭ feud. Boĭer mare, om din înalta nobilime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seniór2 (stăpân feudal) (-ni-or) s. m., pl. senióri

seniór (stăpân feudal) s. m. (sil. -ni-or), pl. senióri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SENIÓR s. (IST.) aristocrat, gentilom, nobil, patrician, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.)

Intrare: senior (stăpân)
senior2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senior
  • seniorul
  • senioru‑
plural
  • seniori
  • seniorii
genitiv-dativ singular
  • senior
  • seniorului
plural
  • seniori
  • seniorilor
vocativ singular
plural
siniore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
senor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

senior (stăpân) siniore sinor senor sinior

  • 1. în Evul Mediu (În Apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Flutura în jurul persoanei sale o îngăduitoare aparență de senior. VORNIC, P. 188.
      surse: DLRLC

etimologie: