12 definiții pentru patriciu patrichie patrichiu patrițiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius.

PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius.

patriciu sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 226v/6 / V: (înv) ~chie, ~chiu, ~ițiu / Pl: ~ii, (rar) ~ci / E: ngr πατρίκιος, lat patricius] 1 Titlu instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin, reprezentând cel mai înalt rang după împărat. 2 (Ccr) Persoană care avea acest titlu. 3-6 (Înv) Patrician (1-4). 7 (Asr) Aristocrat.

PATRÍCIU s.n. Demnitate instituită de împăratul Constantin cel Mare, reprezentând cel mai înalt rang din Imperiul roman după împărat. [Pron. -ciu. / < lat. patricius].

PATRÍCIU s. n. titlu instituit de împăratul Constantin cel Mare, cel mai înalt rang din Imperiul Roman, după împărat; cel care poseda acest titlu. (< lat. patricius)

patríciu s. m. 1992 (pol.) (Liberal) adept al lui Dinu Patriciu v. romanist (din n.pr. Patriciu)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patríciu [ciu pron. cĭu] (pa-tri-) s. m., art. patríciul; pl. patrícii, art. patríciii (-ci-ii)

patríciu s. m. (sil. -tri-) [-ciu pron. -ciu], art. patríciul; pl. patrícii, art. patríciii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: patriciu
  • silabație: pa-tri-ciu info
  • pronunție: patricĭu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patriciu
  • patriciul
  • patriciu‑
plural
  • patricii
  • patriciii
genitiv-dativ singular
  • patriciu
  • patriciului
plural
  • patricii
  • patriciilor
vocativ singular
  • patriciule
plural
  • patriciilor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrichiu
  • patrichiul
plural
  • patrichii
  • patrichiii
genitiv-dativ singular
  • patrichiu
  • patrichiului
plural
  • patrichii
  • patrichiilor
vocativ singular
  • patrichiule
plural
  • patrichiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrițiu
  • patrițiul
plural
  • patriții
  • patrițiii
genitiv-dativ singular
  • patrițiu
  • patrițiului
plural
  • patriții
  • patrițiilor
vocativ singular
  • patrițiule
plural
  • patrițiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

patriciu patrichie patrichiu patrițiu

  • 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: patrician, -ă
    • 1.1. Persoană care avea acest titlu.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • diferențiere Demnitate instituită de împăratul Constantin cel Mare, reprezentând cel mai înalt rang din Imperiul roman după împărat.
      surse: DN MDN '00
  • surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: patrician, -ă

etimologie: