16 definiții pentru meteahnă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METEÁHNĂ, metehne, s. f. (Pop.) 1. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ Pasiune, patimă, slăbiciune. 2. Boală, infirmitate, beteșug. – Et. nec.

METEÁHNĂ, metehne, s. f. (Pop.) 1. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ Pasiune, patimă, slăbiciune. 2. Boală, infirmitate, beteșug. – Et. nec.

meteahnă sf [At: (a. 1654) GCR I, 170/24 / V: (îrg) ~tah~, (înv) ~tahnie (Pl: ~ii) / Pl: ~tehne, (rar) ~ne / E: ns cf teahnă] 1 (Îvr) Necinste. 2 Infirmitate. 3 Rană. 4 (Rar) Boală veche, rebelă Si: racilă, (reg) hibă. 5 (Pgn) Defect. 6 Patimă. 7 Viciu. 8 Ciudățenie.

METEÁHNĂ, metehne, s. f. 1. Defect, cusur, lipsă. Tot răzăși sînt, cu aceleași daruri și cu aceleași metehne. SADOVEANU, O. VII 279. Are o meteahnă... îi zuliară... să fugi în lume. ALECSANDRI, T. 1159. Să se apuce a ne zugrăvi și pre noi locuitorii din capitalie cu toate metehnele și ticăloșiile noastre! NEGRUZZI, S. J. 240. 2. Boală, leziune. Pe cei cu metehne mai grele îi duceau la spital. PAS, Z. III 48. Turnă apoi de două-trei ori apă vie, și se vindecă Țugulea de toate metehnele, rămîind... sănătos și întreg. ISPIRESCU, E. 330. ◊ Fig. Pasiune, slăbiciune. Cînd n-ai ce face... cugeți. Asta e meteahna ta cea veche. SADOVEANU, O. VII 26. ♦ Supărare, necaz, neajuns. Ca să nu se întîmple cuiva vreo meteahnă de la niscaiva duhuri necurate... eu am găsit cu cale în mintea mea să mîneți aci. ISPIRESCU, L. 376.

METEÁHNĂ metéhne f. 1) Lipsă a unei însușiri necesare; neajuns; defect; cusur; deficiența. 2) Înclinație puternică ce nu poate fi înfrântă; viciu. 3) Parte vătămată a corpului. /Orig. nec.

meteahnă f. defect fizic: trupul tău supus la metehne ISP. [Origină necunoscută].

meteáhnă și (Dos.) beteáhnă f., pl. ehne (d. beteag, după rut. beteha, boală). Cusur, defect (fizic orĭ moral). Vechĭ. Pagubă, vătămare. – La Dos. și teahnă.

metahnă sf vz meteahnă

metahnie sf vz meteahnă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meteáhnă (pop.) s. f., g.-d. art. metéhnei; pl. metéhne

meteáhnă s. f., g.-d. art. metéhnei; pl. metéhne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METEÁHNĂ s. 1. v. defect. 2. v. patimă.

METEÁHNĂ s. v. anomalie, bubă, cusur, defect, infirmitate, invaliditate, leziune, plagă, rană.

METEAHNĂ s. 1. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Un obiect care are multe ~.) 2. cusur, dar, defect, nărav, patimă, viciu, (pop. și fam.) pîrțag, (pop.) învăț, (reg.) madea, natură, nărăvie, parfie, teahnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beției.)

meteahnă s. v. ANOMALIE. BUBĂ. CUSUR. DEFECT. INFIRMITATE. INVALIDITATE. LEZIUNE. PLAGĂ. RANĂ.

Meteahnă ≠ calitate, virtute


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

meteáhnă (metéhne), s. f.1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive.

Intrare: meteahnă
meteahnă substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meteahnă
  • meteahna
plural
  • metehne
  • metehnele
genitiv-dativ singular
  • metehne
  • metehnei
plural
  • metehne
  • metehnelor
vocativ singular
plural

meteahnă popular

  • exemple
    • Tot răzăși sînt, cu aceleași daruri și cu aceleași metehne. SADOVEANU, O. VII 279.
      surse: DLRLC
    • Are o meteahnă... îi zuliară... să fugi în lume. ALECSANDRI, T. 1159.
      surse: DLRLC
    • Să se apuce a ne zugrăvi și pre noi locuitorii din capitalie cu toate metehnele și ticăloșiile noastre! NEGRUZZI, S. J. 240.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Pe cei cu metehne mai grele îi duceau la spital. PAS, Z. III 48.
      surse: DLRLC
    • Turnă apoi de două-trei ori apă vie, și se vindecă Țugulea de toate metehnele, rămîind... sănătos și întreg. ISPIRESCU, E. 330.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Ca să nu se întîmple cuiva vreo meteahnă de la niscaiva duhuri necurate... eu am găsit cu cale în mintea mea să mîneți aci. ISPIRESCU, L. 376.
        surse: DLRLC

etimologie: