METEAHNĂ s.f. (Mold., ȚR) Necinste, perfidie, vicleșug. A: În taină, fără meteahnă și-n ascuns fără prepus să vorovim. CANTEMIR, IST. B: Să putem sta înaintea înfricoșatului județ . . . nevinovat și fără meteahnă. NEAGOE. Etimologie necunoscută. Cf. teahnă. Cf. alnicie, aslam, celărnicie, celșag, celuitură, geambașie, hămișag, hîtrie (2), marghiolie, t ă l p i j i c, t ă l p i z i e.