opțiuni
  • info

11 definiții pentru prădăciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂDĂCIUNE, prădăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + suf. -ăciune. Cf. lat. praedatio, -onis.

prădăciune sf [At: SĂULESCU, HR. I, 234/2 / Pl: ~ni / E: prăda + -ăciune] (Îvp) 1 Jaf. 2 Hoție. 3 Exploatare. 4 Înșelăciune.

PRĂDĂCIUNE, prădăciuni, s. f. (Pop.) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + suf. -ăciune. Cf. lat. praedatio, -onis.

PRĂDĂCIUNE, prădăciuni, s. f. Jefuire, prădare, furt. Tabăra părea ațițată după lupte, prădăciuni și petreceri. SADOVEANU, O. I 165. Se adună însă mai mulți pentru prădăciune. REBREANU, R. I 85. ♦ Stoarcere de bani prin exploatare sau înșelăciune. Se gîndiseră flăcăii c-are să-i fure grecul, dar la așa prădăciune mîrșavă nu se așteptaseră. CONTEMPORANUL, VII 106.

prădăciune f. jaf însoțit de stricăciuni. [Lat. PRAEDATIONEM].

prădăcĭúne f. (d. prad saŭ lat. praedátio, -ónis). Jaf făcut de o trupă: prădăcĭunile Tătarilor în Moldova.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prădăciune (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prădăciunii; pl. prădăciuni

prădăciune (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prădăciunii; pl. prădăciuni

prădăciune s. f., g.-d. art. prădăciunii; pl. prădăciuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂDĂCIUNE s. v. jaf.

PRĂDĂCIUNE s. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.)

Intrare: prădăciune
prădăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădăciune
  • prădăciunea
plural
  • prădăciuni
  • prădăciunile
genitiv-dativ singular
  • prădăciuni
  • prădăciunii
plural
  • prădăciuni
  • prădăciunilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prădăciune, prădăciunisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Furt, hoție, jaf, jefuire, prădare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: furt hoție jaf jefuire prădare
    • format_quote Tabăra părea ațîțată după lupte, prădăciuni și petreceri. SADOVEANU, O. I 165. DLRLC
    • format_quote Se adună însă mai mulți pentru prădăciune. REBREANU, R. I 85. DLRLC
    • 1.1. Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. DEX '09 DEX '98
      sinonime: înșelăciune
      • format_quote Se gîndiseră flăcăii c-are să-i fure grecul, dar la așa prădăciune mîrșavă nu se așteptaseră. CONTEMPORANUL, VII 106. DLRLC
      • diferențiere Stoarcere de bani prin exploatare sau înșelăciune. DLRLC
etimologie:
  • Prăda + sufix -ăciune. DEX '98 DEX '09
  • cf. limba latină praedatio, -onis DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.