13 definiții pentru jărăgai jeregai


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jărăgai sn [At: BOCEANU, GL. 12 / V: jer~, jere~ / Pl: ~uri / E: slv жєгати] 1 (Reg) Jar (1). 2 Foc mare. 3 (Îe) A sta (parcă sau ca) pe ~ A fi foarte nerăbdător. 4 (Pop) Arsuri pe gât, la câteva ore după masă Si: (înv) jegăl, (reg) jeg (3), jeguială. 5 (Pop; spc) Arsuri după o beție.

JĂRĂGÁI, jărăgaiuri, s. n. (Pop.) 1. Jar1. 2. Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (3). [Var.: (reg.) jeregái s. n.] – Et. nec.

JĂRĂGÁI, jărăgaiuri, s. n. (Pop.) 1. Jar1. 2. Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (3). [Var.: (reg.) jeregái s. n.] – Et. nec.

JĂRĂGÁI s. n. 1. Jar. Văzduhul e fierbinte. Cînd respir parcă aș sorbi jărăgai. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795. În fiecare zi a mîncat o pasăre friptă pe care a tăiat-o, a jumulit-o, a părpălit-o pe jărăgai singur. STANCU, D. 423. 2. Fig. Arsură pe gît și pe esofag (din cauza băuturii, a unor mîncăruri etc.); jeg (3). – Variantă: jeregái s. n.

JĂRĂGÁI n. pl. pop. 1) Cărbuni incandescenți care ard fără flacără; jar; jăratic. 2) Senzație de arsură în gât sau în esofag. /Orig. nec.

JEREGÁI s. n. v. jărăgai.

JEREGÁI s. n. v. jărăgai.

jerăgáĭ și (rar) jegăráĭ n., pl. urĭ (d. vsl. žegon, ard, infl. poate de jeratec. V. jig, jigălă). Munt. est. Jig, arsură pe esofag. Munt. vest. Jaratic. – În Olt. jeregaĭ (NPl. Ceaur, 42, 72 și 82) și jărăgáĭ. jaratic. V. jigăraĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jărăgái (pop.) s. n., pl. jărăgáiuri

jărăgái s. n., pl. jărăgáiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JĂRĂGAI s. jar, jeratic, (reg.) jeg, (prin Mold. și Transilv.) șperlă, (înv.) jariște. (~ din sobă.)

Intrare: jărăgai
jărăgai substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jărăgai
  • jărăgaiul
  • jărăgaiu‑
plural
  • jărăgaiuri
  • jărăgaiurile
genitiv-dativ singular
  • jărăgai
  • jărăgaiului
plural
  • jărăgaiuri
  • jărăgaiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeregai
  • jeregaiul
  • jeregaiu‑
plural
  • jeregaiuri
  • jeregaiurile
genitiv-dativ singular
  • jeregai
  • jeregaiului
plural
  • jeregaiuri
  • jeregaiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jărăgai jeregai

  • exemple
    • Văzduhul e fierbinte. Cînd respir parcă aș sorbi jărăgai. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795.
      surse: DLRLC
    • În fiecare zi a mîncat o pasăre friptă pe care a tăiat-o, a jumulit-o, a părpălit-o pe jărăgai singur. STANCU, D. 423.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (3.).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: