jărăgai sn [At: BOCEANU, GL. 12 / V: jer~, jere~ / Pl: ~uri / E: slv жєгати] 1 (Reg) Jar (1). 2 Foc mare. 3 (Îe) A sta (parcă sau ca) pe ~ A fi foarte nerăbdător. 4 (Pop) Arsuri pe gât, la câteva ore după masă Si: (înv) jegăl, (reg) jeg (3), jeguială. 5 (Pop; spc) Arsuri după o beție.