15 definiții pentru harababură arababură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

harababu sf [At: POLIZU / V: ar~ / Pl: ~ri / E: tc anababulă] (Pfm) 1 Dezordine. 2 Învălmășeală. 3 Încurcătură. 4 Gălăgie. 5 Scandal.

HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s. f.] – Cf. tc. ana babulla.

HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s. f.] – Cf. tc. ana babulla.

HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală (însoțite de zgomot), scandal. (Atestat în forma arababură) În circiumă e arababură mare. DELAVRANCEA, S. 6. Intră în casă și văzu o arababură de nu-i mai da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 350. – Variantă: arababúră s. f.

HARABABÚRĂ ~i f. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<ngr. allabábulla

arababúră sf vz harababură

ARABABÚRĂ s. f. v. harababură.

ARABABÚRĂ s. f. v. harababură.

ARABABÚRĂ s. f. v. harababură.

ARABABÚRĂ s. f. V. harababură.

arababură f. 1. amestecătură, claie peste grămadă; 2. fig. încurcătură. [Gr. mod. ALABABULA = venețian alababala, întrún mod confuz, termen de origină onomatopeică].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

harababúră s. f., g.-d. art. harababúrii; pl. harababúri

harababúră s. f., g.-d. art. harababúrii; pl. harababúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HARABABÚRĂ s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, răvășeală, zăpăceală.

harababu s. v. DEBANDADĂ. DERANJ. DEZORDINE. DEZORGANIZARE. HAOS. NEORÎNDUIALĂ. RĂVĂȘEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arababúră s. f. – Dezordine, încurcătură, scandal. – Var. harababură, (h)alababură. Tc. anababulla, sau ngr. ἀλλαμπάμπολλα, cu var. ἀναμπαμποῦλα și ἀναμπουμποῦλα (DAR). Pare a fi creație expresivă, comună și altor limbi; cf. lat. med. baburra „nebunie” (Du Cange; Castro 174), ngr. βαβοῦρα cu același sens, ven. alabalá „în chip confuz”, sp. zurriburri.

Intrare: harababură
harababură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harababu
  • harababura
plural
  • harababuri
  • harababurile
genitiv-dativ singular
  • harababuri
  • harababurii
plural
  • harababuri
  • harababurilor
vocativ singular
plural
arababură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arababu
  • arababura
plural
  • arababuri
  • arababurile
genitiv-dativ singular
  • arababuri
  • arababurii
plural
  • arababuri
  • arababurilor
vocativ singular
plural

harababură arababură

etimologie: