19 definiții pentru guraliv (adj.) guraliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GURALÍV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guraliu, -ie adj.] – Din bg. govorliv (după gură).

guraliv, ~ă smf, a [At: EMINESCU, P. 273 / V: ~iu / Pl: ~i, ~e / E: bg говорлив] (Om) care vorbește mult (și adesea fără rost) Si: limbut, vorbăreț.

GURALÍV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guralíu, -íe adj.] – Din bg. govorliv (după gură).

GURALÍV, -Ă, guralivi, -e, adj. Limbut, vorbăreț, bun de gură; gălăgios. Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă. REBREANU, R. I 151. Femeia guralivă începu o altă istorie. SANDU-ALDEA, U. P. 207. Și-i zise-ncet: «Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine». EMINESCU, O. I 175. – Variantă: guralíu, -íe, guralii (CREANGĂ, A. 152), adj.

GURALÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește mult; bun de gură; gureș. /<bulg. govorliv

guralív, -ă adj. (d. gură cu suf. slav -liv, ca în bg. govorliv, vsl. govorĭlivŭ, id.). Limbut, vorbăreț, care vorbește mult. V. flecar.

GURALÍU, -ÍE adj. v. guraliv.

GURALÍU, -ÍE adj. v. guraliv.

GURALÍU, -ÍE adj. V. guraliv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guralív adj. m., s. m., pl. guralívi; adj. f., s. f. guralívă, pl. guralíve

guralív adj. m., s. m., pl. guralívi; f. sg. guralívă, pl. guralíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GURALÍV s., adj. v. flecar.

GURALIV s., adj. clănțău, flecar, limbut, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gura, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță. (E un mare ~!)

Guraliv ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, închis

GURALÍVĂ s. v. flecară.

GURALI s. flecară, limbută, palavragioaică, vorbăreață, (fam.) moftangioaică.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

guralivă, guralive adj. f. (glum.d. femei) care practică sexul oral.

Intrare: guraliv (adj.)
guraliv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guraliv
  • guralivul
  • guralivu‑
  • gurali
  • guraliva
plural
  • guralivi
  • guralivii
  • guralive
  • guralivele
genitiv-dativ singular
  • guraliv
  • guralivului
  • guralive
  • guralivei
plural
  • guralivi
  • guralivilor
  • guralive
  • guralivelor
vocativ singular
plural
guraliu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guraliu
  • guraliul
  • guraliu‑
  • guralie
  • guralia
plural
  • guralii
  • guraliii
  • guralii
  • guraliile
genitiv-dativ singular
  • guraliu
  • guraliului
  • guralii
  • guraliei
plural
  • guralii
  • guraliilor
  • guralii
  • guraliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

guraliv, -ă guralivă guraliu

  • 1. (Persoană) care vorbește mult, întruna.
    exemple
    • Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă. REBREANU, R. I 151.
      surse: DLRLC
    • Femeia guralivă începu o altă istorie. SANDU-ALDEA, U. P. 207.
      surse: DLRLC
    • Și-i zise-ncet: «Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine». EMINESCU, O. I 175.
      surse: DLRLC
  • comentariu Varianta guraliu, -ie este doar adjectiv.
    surse: dexonline

etimologie: