26 de definiții pentru gol (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol.Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În supersțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

gol1, ~oa [At: COD. VOR. 119/13 / Pl: goi, goale[1] și (înv) goli a, ~uri sn / E: vsl голъ[2]] 1 a (D. oameni) Fără îmbrăcăminte sau încălțăminte Si: dezbrăcat, desculț, nud. 2 a (Fig) Lipsit de. 3 a (Fig) Sărăcăcios. 4-5 a (Îljv) Cu (sau în) pielea goală Dezbrăcat. 6 a (Îe) (A fi) cu coatele goale Cu haina ruptă în coate. 7 a (Pex; îae) Îmbrăcat sărăcăcios. 8 sm (Pfm; îc) Un coate-goale Persoană săracă. 9 a (Îe) Cu capul ~ Cu capul descoperit. 10-11 a (Îljv) Cu (sau în) picioarele goale Desculț. 12 a(Reg; îe) Trup (sau corp) ~ Parte a fotei fără ornament. 13 a (Pfm; îs) ~ nap (sau cocean, sau pușcă, sau pistol, sau ca degetul, sau ca șarpele) Complet dezbrăcat. 14 a (D. suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. Si: pustiu. 15 a(Îe) Sub cerul ~ Fără adăpost. 16 a (Îae) Afară. 17 a (Înv; îe) A dormi pe pământul ~ (sau pe scândura goală) A dormi fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 18 a (Înv; d. sabie) Scoasă din teacă. 19 a (D. alimente, lichide) Care nu este combinat cu nimic altceva Si: simplu. 20 a (Fam; îe) Minciună goală Minciună evidentă. 21-22 a (Fam; îe) A (se) da de ~ A (se) trăda. 23 a (D. recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic. 24 a (Fam; îe) Cu mâna goală Fără nici un dar (sau ban). 25 a (Îae) Care nu are nici o armă asupra sa. 26 a (Fam; îe) Pe burta (sau, pop inima) goală ori pe stomacul ~ Pe nemâncate. 27 a (Fig) Care este fără temei, fără fond. 28 a (Îe) Adevărul ~(-goluț) Adevăr spus direct, fără menajamente. 29 a (Îae) Adevăr evident. 30 a (Pfm; îe) A lăsa (pe cineva sau ceva) ~ A jefui (pe cineva sau ceva) de tot ce are. 31 a (D. copaci, crengi) Care este lipsit de frunze Si: golaș (4). 32 a (D. pereți) Care nu este acoperit cu nimic. 33 a (D. corpuri) Care are o cavitate în interior. 34 av (Înv) La fel (cu). 35 sn Spațiu liber Si: gaură, vid. 36 sn (Îlav) În ~ Fără folos Si: zadarnic. 37 sn (Teh; îoc în sarcină; îalv) Fără a produce. 38 sn (Îalv) În abis. 39 sn (îalv) Cu privirea fixă, fără țintă. 40 sn (Înv; îe) A ieși la ~ A ieși în câmp liber. 41 sn (înv; îe) A prinde cu ~ul A prinde cu minciuna. 42 sn (Pop; îe) A merge cu ~ul sau a(-i) ieși cu ~ul A ieși înaintea cuiva cu un vas fără conținut predispunându-l la ghinioane. 43 sn (Îe) A umple un ~ A completa o lipsă. 44 sn (Pex; îae) A satisface o nevoie reală. 45 sn (Sil) Poiană. 46 sn (Con; îs) ~ul ferestrei (sau al ușii) Spațiu care se lasă într-un perete și în care se așază o fereastră (sau o ușă). 47 sn (Îs) ~ de aer Zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. 48 sn (Îs) ~ de producție Stagnare temporară a producției. 49 sn (Îs) ~ de trezorerie Lipsă de fonduri pentru acoperirea plăților curente, intervenită în activitatea unei întreprinderi. 50 sn (Îe) A simți un ~ la (sau în) stomac A avea o senzație neplăcută la stomac din cauza foamei sau a fricii. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. Ultima literă a etimonului vsl, neclar tipărită în original — Ladislau Strifler

GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) nici un fel de îmbrăcăminte. V. dezbrăcat, nud, desculț.Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, care nu poate fi negat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic înăuntru; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol.Expr. Cu mâna goală = a) fără nici un dar, fără nici un ban; b) care nu are (sau neavând) nici o armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteză în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superstiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

GOL3, GOÁLĂ, goi, goale. adj. I. 1. (În opoziție cu îmbrăcat) Fără îmbrăcăminte; dezbrăcat, despuiat, nud. Bătrînul își înfășură din nou gulerul hainei învechite pe gîtul gol. C. PETRESCU, A. 333. Niște hamali, pe jumătate goi... se înghesuiau și ei să intre pe ponton. BART, E. 75. ◊ Cu (sau în) pielea goală = fără haine, dezbrăcat complet. Ședeam afară la soare cu pielea goală. CREANGĂ, A. 28. Cu (sau în) capul gol = cu capul descoperit. În goana roibului un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind. COȘBUC, P. I 145. Au căzut la pămînt cu capetele goale, ca niște vinovați de moarte ce ar fi așteptat scăparea de la mine. GOLESCU, Î. 146. Cu (sau în) picioarele goale = desculț. Doamna Vorvoreanu se dădu jos, în picioarele goale. DUMITRIU, N. 134. Începu a merge cu picioarele goale. ISPIRESCU, L. 58. ◊ Expr. Gol nap (sau ca napul) sau gol pușcă, gol ca degetul = gol de tot; fig. lipsit, sărac, fără nimic. Apele mari se azvîrle și mușcă: Înfulecă holda Și focu din vatră Și lasă rumînu, săracu, gol pușcă. DEȘLIU, G. 25. Și, zău, Antohi, ești gol ca degitul? – Gol, gol... chiar casa asta în care șed... e a ta, nu-i a mea. ALECSANDRI, T. 1644. (Substantivat) Turcii, toți gîndeau: Poftim! Să dezbraci p-un gol ca napul- Cu ce-și bate pașa capul! COȘBUC, P. II 49. Cu coatele goale = rupt în coate; fig. zdrențăros, sărac lipit pămîntului. Adevărul gol (goluț) = adevărul spus verde în față, fără menajamente, fără ascunzișuri, fără cruțare; adevărul crud, adevărul adevărat. Minciună goală = minciună curată, nimic decît minciună. ♦ Fig. Care posedă puține haine; p. ext. sărac, lipsit. Mult mă mustră măicuța Să părăsesc ulița, Că mi-i goală drăguța. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. ◊ Expr. A lăsa gol = a jefui pe cineva de tot ce are. ♦ (Despre păsări) Fără pene. (Atestat în forma de pl. goli) Abia ieșiți din ouă, goli, cruzi, fără putere; De-a foamei grea durere, Ei casc din pliscușoare, cer milă pliscuind. DONICI, F. 92. ♦ (Despre copaci) Fără frunze. (Despre pereți) Fără tablouri sau alte podoabe. 2. (Despre locuri, dealuri, stînci, munți etc.; în opoziție cu acoperit) Fără vegetație, mai ales fără copaci. Dincolo ochii vedeau o stîncă de piatră goală, al cărei sîn se deschidea și da naștere unui brad rătăcit de soții săi. BOLINTINEANU, O. 329. Pustietatea goală sub arșița de soare în patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare. ALECSANDRI, P. III 89. Stîncoasele ei coaste sure și goale. NEGRUZZI, S. I 160. Pe dealurile cele goale, cînd este soare și să strîng sumă de dobitoace sălbatice, nu e mai frumos lucru decît a le vedea cineva și cum stau pîlcuri, pîlcuri. GOLESCU, Î. 81. ♦ (Despre o suprafață) Neacoperit. Am pus tacîmurile pe masa goală.Expr. Sub cerul gol = fără adăpost. Pe pămîntul gol sau pe scîndura goală = fără așternut. Fecioru, care-i fecior, Doarme pe pămîntu gol. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. ♦ Descoperit. Vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului, și atunci rămînea oiștea goală pe de-o parte. CREANGĂ, P. 106. ♦ (Despre săbii, paloșe etc.) Scos din teacă. Jder și monahul Nicodim au venit cu săbiile goale asupra boierilor pribegi. SADOVEANU, F. J. 706. O mulțime de panduri bănești... se răpeziră cu săbiile goale. ODOBESCU, S. I 157. Nu-i la vie, și-i în casă, Cu paloșul gol pe masă. ALECSANDRI, P. P. 124. 3. (Despre alimente) Fără alte bucate de care este însoțit de obicei. Udătură ceva avut-ați vreunul? – Nimic, domnule judecător; numai pîne goală și apă rece. CREANGĂ, A. 147. II. (În opoziție cu plin) 1. (Urmat uneori de determinări introduse prin prep. «de», indicînd ceea ce lipsește) Care nu are, nu conține, nu cuprinde nimic înăuntru; deșert. Minerul I reintră în cîrciumă cu paharul gol. DAVIDOGLU, M. 22. Dintr-o păreche de boi... am rămas c-o pungă goală. CREANGĂ, P. 44. ◊ Fig. Vedeam uimit și cu sufletul gol, unde ajunsesem. CAMIL PETRESCU, U. N. 132. Mi-e capul gol și sufletul greu. IBRĂILEANU, A. 165. ◊ Loc. adv. A gol = (pe lîngă verbul «a suna»; despre vase) ca un lucru gol. Focul puștii de vînătoare e o pocnitură găunoasă, sună a gol. DUMITRIU, N. 150. ◊ Expr. Cu mîna goală (sau cu mîinile goale) = a) fără nimic, fără nici un dar. N-ai să ieși cu mînele goale de la casa mea. CREANGĂ, P. 288; b) fără nici o armă. Fără pistoale, Numai cu mînele goale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286. Pe inima goală sau pe stomacul gol = pe nemîncate. ♦ În care nu se află nimic; pustiu; (despre camere) nemobilat. Într-o clipă peronul rămase gol. DUMITRIU, N. 77. Casa era goală, ca un mormînt gol. CAMIL PETRESCU, U. N. 153. El întră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. EMINESCU, N. 38. Pe cîmpul gol el vede un copil umblînd desculț Și cercînd ca să adune într-un cîrd bobocii mulți. id. O. I 83. ♦ Fig. Lipsit de... Ochii pașei mari s-aprind... Stă mut, de suflet gol. COȘBUC, P. I 109. Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi. Veniți cu bine! De frunze și de cîntec goi, Plîng codrii cei lipsiți de voi. id. ib. 90. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 2. Fig. Care nu reprezintă nimic în realitate, fără temei. Să se mai hrănească și boierii cu vorbe goale, că noi ne-am săturat. REBREANU, R. I 320. Vorba ceea: fală goală, traistă ușoară. CREANGĂ, P. 320. E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune, Înșirînd cuvinte goale Ce din coadă au să sune. EMINESCU, O. I 226. ♦ (Despre formă) Fără fond, fără conținut. A vorbit în general, împotriva formelor goale, a formei fără fond. IBRĂILEANU, ST. CR. 99. – Pl. și: (învechit) goli.

GOL1 goálă (goi, goále) 1) (despre persoane) Care nu are nici o haină pe el; fără îmbrăcăminte; neîmbrăcat; nud; dezbrăcat. * Cu capul ~ cu capul descoperit. Cu picioarele goale fără încălțăminte în picioare; desculț. Cu pielea goală fără nici o haină. Cu coatele goale a) cu haina ruptă la coate; b) îmbrăcat sărăcăcios. Adevărul ~(-goluț) adevărul așa cum este el în realitate; adevărul pur. Minciună goală minciună evidentă. 2) Care nu are (în măsură suficientă) ceea ce-i trebuie; sărac. Odaie goală. ◊ Sub cerul ~ a) în aer liber; b) fără adăpost. A fi ~ pistol (sau pușcă) a fi lipsit de orice mijloace de existență. A lăsa ~ a lipsi de tot ce are. 3) (despre arbori și despre arbuști) Care este fără frunze; desfrunzit; golaș. 4) (despre regiuni, suprafețe) Care este lipsit de vegetație și de populație; pustiu. 5) (despre puii de păsări) Care este fără pene; golaș. 6) Care nu este acoperit; fără așternut. Pe podeaua goală. Pe pământul ~. 7) (despre alimente) Care nu este însoțit de alt aliment (la mâncare); fără altceva. A mânca pâine goală. 8) (despre recipiente, spații etc.) Care nu are nimic în interior; deșert. Pahar ~. Geantă goală. ◊ Cu mâna goală a) fără nici un dar; b) fără nici o armă. Pe stomacul ~ (sau pe inima goală) fără să fi mâncat ceva. 9) Care este lipsit de bază reală; fără temei; neîntemeiat. /<sl. golu

gol a. 1. neîmbrăcat, despoiat: copil gol; a da de gol, a descoperi; 2. descoperit: cu capul gol; 3. neîncălțat: cu picioarele goale; 4. scos din teacă: cu sabia goală; 5. care nu conține nimic, deșert: sticlă goală, cu mâinile goale; fig; vorbe goale; 6. curat, neîmpodobit: adevărul gol; 7. aidoma: e dracu gol. [Slav. GOLŬ]. ║ n. 1. culme goală: ca pe un gol de munte o stâncă solitară AL.; 2. spațiu deșert: a umplea un gol.

gol, goálă adj., pl. goĭ (în nord și golĭ), goale (vsl. bg. golŭ). Nud, fără haĭne, neîmbrăcat, despoĭat, neîncălțat: a umbla cu peptu, cu capu gol, cu picĭoarele goale. Vid, deșert, care nu conține nimica: butoĭ gol, casă goală. Simplu, fără alt-ceva: a mînca pîne goală. (V. sadea). Fig. Vorbe goale, promisiune goală. Curat, pur, neornat: adevăru gol. Aidoma, adevărat, real, însușĭ: baba asta e dracu gol. Cu mîna goală, fără armă, și (fig.) fără rezultat, fără folos: cine se duce la vînat cu mîna goală (fără pușcă), se întoarnă tot cu mîna goală (fără vînat). Cu sabia goală, cu sabia nudă, afară din teacă, scoasă. A fi gol deget, pistol, pușcă, toacă, a fi gol ca degetu, pistolu, pușca, toaca, adică absolut nud. S. n., pl. urĭ. Loc, spațiŭ gol: a umplea un gol. Abis, prăpastie: a cădea în gol. A lovi pe cineva în gol, a-l lovi în deșert, supt coaste. A lovi în gol, a lovi în sec, zadarnic. Moartea luĭ a lăsat un mare gol, se simte mult. A da de gol, a demasca, a trăda: vorba asta te dă de gol.

Golu-Drincei n. deal și podgorie în jud. Mehedinți, cu vinuri negre renumite.

Gura-Văii f. numită și Golul sau Insula Banului, cea mai însemnată insulă a Dunării în jud. Mehedinți, importantă pentru apărarea defileului Vârciorova; 2. afluent al Oltului; 3. localitate în Mehedinți cu o carieră de gresie calcaroasă, cea mai bună piatră de construcțiune din țară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gol1 adj. m., pl. goi; f. goa, pl. goale

gol1 adj. m., pl. goi; f. goală, pl. goale

gol adj. m., pl. goi; f. sg. goálă, pl. goále

+da de gol (a ~) (a demasca) loc. vb. v. da2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GOL adj., s. 1. adj. v. dezbrăcat. 2. adj. v. pleșuv. 3. adj. deșert, vid, (înv. și pop.) sec, secat, (înv.) pustiu. (Un vas ~.) 4. adj. golit, secat, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~oală.) 5. adj. v. sec. 6. adj. v. nelocuit. 7. adj. v. pustiu. 8. s. v. vid. (Se face un mare ~ în jurul său.) 9. adj. v. neîncărcat. 10. adj. v. neumblat. 11. adj. v. neocupat. 12. adj. v. nescris. 13. s. lacună, lipsă. (Completează ~urile.) 14. s. (FIZ.) gaură, lacună. 15. adj. simplu, (înv. și reg.) sec. (A mâncat pâine ~oală.)

GOL adj., s. 1. adj. despuiat, dezbrăcat, dezgolit, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) tîrșit. (Om ~.) 2. adj. golaș, pleșuv, (rar) pleș. (Un vîrf muntos ~.) 3. adj. deșert, vid, (înv. și pop.) sec, secat, (înv.) pustiu. (Un vas ~.) 4. adj. golit, secat, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 5. adj. găunos, sec. (Nuci ~.) 6. adj. deșert, nelocuit, nepopulat, pustiu, (înv.) pustiicios. (O așezare ~.) 7. adj. deșert, necultivat, pustiu, sălbatic, vid, (înv. și reg.) săcret, (înv.) pustiicios, pustiit. (Loc, ținut ~.) 8. s. vid. (Se face un mare ~ în jurul său.) 9. adj. neîncărcat, (reg.) sec. (Avea arma ~.) 10. adj. necirculat, neumblat, pustiu. (Drumuri ~.) 11. adj. liber, neocupat, (înv. și pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun ~.) 12. adj. alb, nescris. (Rînd ~ pe o foaie scrisă.) 13. s. lacună, lipsă. (Completează ~urile.) 14. adj. simplu, (înv. și reg.) sec. (A mîncat pîine ~.)

Gol ≠ aglomerat, arhiplin, îmbrăcat, plin, încărcat, înveșmântat

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gol (goálă), adj.1. Dezbrăcat. – 2. Deșert, lipsă de conținut. – 3. Autentic, exact. – Mr., megl. gol. Sl. (bg., sb., cr., slov.) golŭ (Miklosich, Lexicon, 135; Cihac, II, 123; Conev, 90; DAR). – Der. golan, s. m. (derbedeu), cu suf. -an (der. din sb. golem propusă de Graur, Rom., LIII, 384, nu pare posibilă); golancă, s. f. (fată sau femeie neserioasă); golăneț, adj. (îmbrăcat sărăcăcios); golaș, adj. (gol, despuiat, fără îmbrăcăminte sau înveliș de protecție), cf. sb. golac; golănime, s. f. (sărăcie; mulțime de golani); goli, vb. (a dezbrăca, a despuia, a descoperi, a da la o parte; a goli; înv., a prăda, a jefui, a fura), cf. sb. goliti; goliciune, s. f. (starea omului gol; mizerie, sărăcie); golătate, s. f. (înv., goliciune); golime, s. f. (gol, lipsit de conținut); desgoli, vb. (a dezbrăca, a despuia), rezultat din încrucișarea cu desveli.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

KARA-BOGAZ-GOL, lac sărat în E M. Caspice, în V Turkmenistanului, care comunică cu marea printr-o strâmtoare îngustă; 13 mii km2 (supr. pe cale de micșorare). Ad.: 4-7 m. Din cauza puternicei evaporări și salinității ridicate (300‰), pe țărmuri și pe fund se depun săruri (cloruri și sulfați de sodiu, magneziu, potasiu etc.). Expl. de mirabilit (sarea lui Glauber). Închis printr-un dig pentru o perioadă scurtă (1960), dar din motive ecologice s-a renunțat la îndiguire.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da de gol expr. a divulga, a deconspira.

a rămâne cu traista-n băț / cu fundul gol expr. a sărăci, a scăpăta.

a sta cu dinaintea goală expr. a primi musafirii cu masa goală, fără mâncare și băutură.

dracul gol expr. v. drac împielițat.

pe inima goală expr. pe nemâncate.

Intrare: gol (adj.)
gol2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A55)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gol
  • golul
  • golu‑
  • goa
  • goala
plural
  • goi
  • goii
  • goale
  • goalele
genitiv-dativ singular
  • gol
  • golului
  • goale
  • goalei
plural
  • goi
  • goilor
  • goale
  • goalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gol, goaadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Bătrînul își înfășură din nou gulerul hainei învechite pe gîtul gol. C. PETRESCU, A. 333. DLRLC
    • format_quote Niște hamali, pe jumătate goi... se înghesuiau și ei să intre pe ponton. BART, E. 75. DLRLC
    • 1.1. Cu (sau în) pielea goală = fără haine, dezbrăcat complet. DLRLC
      • format_quote Ședeam afară la soare cu pielea goală. CREANGĂ, A. 28. DLRLC
    • 1.2. Cu (sau în) capul gol = cu capul descoperit. DLRLC
      • format_quote În goana roibului un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind. COȘBUC, P. I 145. DLRLC
      • format_quote Au căzut la pămînt cu capetele goale, ca niște vinovați de moarte ce ar fi așteptat scăparea de la mine. GOLESCU, Î. 146. DLRLC
    • 1.3. Cu (sau în) picioarele goale = desculț. DLRLC
      sinonime: desculț
      • format_quote Doamna Vorvoreanu se dădu jos, în picioarele goale. DUMITRIU, N. 134. DLRLC
      • format_quote Începu a merge cu picioarele goale. ISPIRESCU, L. 58. DLRLC
    • 1.4. Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mult mă mustră măicuța Să părăsesc ulița, Că mi-i goală drăguța. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. DLRLC
      • chat_bubble A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. DEX '09 DLRLC
        sinonime: jefui
    • 1.5. (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1.). DEX '09 DLRLC
      sinonime: golaș
      • format_quote Abia ieșiți din ouă, goli, cruzi, fără putere; De-a foamei grea durere, Ei casc din pliscușoare, cer milă pliscuind. DONICI, F. 92. DLRLC
    • 1.6. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. DEX '09 DLRLC
    • 1.7. (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Gol nap (sau ca napul) sau gol pușcă, gol ca degetul = gol de tot. DLRLC
      • format_quote Apele mari se azvîrle și mușcă: Înfulecă holda Și focu din vatră Și lasă rumînu, săracu, gol pușcă. DEȘLIU, G. 25. DLRLC
      • format_quote Și, zău, Antohi, ești gol ca degitul? – Gol, gol... chiar casa asta în care șed... e a ta, nu-i a mea. ALECSANDRI, T. 1644. DLRLC
      • format_quote (și) substantivat Turcii, toți gîndeau: Poftim! Să dezbraci p-un gol ca napul – Cu ce-și bate pașa capul! COȘBUC, P. II 49. DLRLC
    • chat_bubble (A fi) cu coatele goale = (a fi) cu haina ruptă în coate. DEX '09 DLRLC
      sinonime: zdrențăros
    • chat_bubble (A fi) cu coatele goale = (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Minciună goală = minciună evidentă. DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe. DEX '09 DLRLC
    sinonime: pustiu
    • format_quote Dincolo ochii vedeau o stîncă de piatră goală, al cărei sîn se deschidea și da naștere unui brad rătăcit de soții săi. BOLINTINEANU, O. 329. DLRLC
    • format_quote Pustietatea goală sub arșița de soare în patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare. ALECSANDRI, P. III 89. DLRLC
    • format_quote Stîncoasele ei coaste sure și goale. NEGRUZZI, S. I 160. DLRLC
    • format_quote Pe dealurile cele goale, cînd este soare și să strîng sumă de dobitoace sălbatice, nu e mai frumos lucru decît a le vedea cineva și cum stau pîlcuri, pîlcuri. GOLESCU, Î. 81. DLRLC
    • 2.1. Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. DEX '09 DLRLC
      sinonime: neacoperit
      • format_quote Am pus tacâmurile pe masa goală. DLRLC
      • 2.1.1. Descoperit. DLRLC
        sinonime: descoperit
        • format_quote Vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului, și atunci rămînea oiștea goală pe de-o parte. CREANGĂ, P. 106. DLRLC
      • 2.1.2. (Despre săbii, paloșe etc.) Scos din teacă. DLRLC
        • format_quote Jder și monahul Nicodim au venit cu săbiile goale asupra boierilor pribegi. SADOVEANU, F. J. 706. DLRLC
        • format_quote O mulțime de panduri bănești... se răpeziră cu săbiile goale. ODOBESCU, S. I 157. DLRLC
        • format_quote Nu-i la vie, și-i în casă, Cu paloșul gol pe masă. ALECSANDRI, P. P. 124. DLRLC
      • chat_bubble Sub cerul gol = fără adăpost. DEX '09 DLRLC
      • chat_bubble Sub cerul gol = în aer liber. DEX '09
        sinonime: afară
      • chat_bubble Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Fecioru, care-i fecior, Doarme pe pămîntu gol. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. DLRLC
  • 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva. DEX '09 DLRLC
    sinonime: simplu
    • format_quote Udătură ceva avut-ați vreunul? – Nimic, domnule judecător; numai pîne goală și apă rece. CREANGĂ, A. 147. DLRLC
  • 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior. DEX '09 DLRLC
    sinonime: deșert
    • format_quote Minerul I reintră în cîrciumă cu paharul gol. DAVIDOGLU, M. 22. DLRLC
    • format_quote Dintr-o păreche de boi... am rămas c-o pungă goală. CREANGĂ, P. 44. DLRLC
    • format_quote figurat Vedeam uimit și cu sufletul gol, unde ajunsesem. CAMIL PETRESCU, U. N. 132. DLRLC
    • format_quote figurat Mi-e capul gol și sufletul greu. IBRĂILEANU, A. 165. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Focul puștii de vînătoare e o pocnitură găunoasă, sună a gol. DUMITRIU, N. 150. DLRLC
    • 4.1. În care nu se află nimic. DLRLC
      sinonime: pustiu
      • format_quote Într-o clipă peronul rămase gol. DUMITRIU, N. 77. DLRLC
      • format_quote Casa era goală, ca un mormînt gol. CAMIL PETRESCU, U. N. 153. DLRLC
      • format_quote Pe cîmpul gol el vede un copil umblînd desculț Și cercînd ca să adune într-un cîrd bobocii mulți. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
      • 4.1.1. Despre camere: nemobilat. DLRLC
        sinonime: nemobilat
        • format_quote El întră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. EMINESCU, N. 38. DLRLC
    • 4.2. figurat Lipsit de... DLRLC
      • format_quote Ochii pașei mari s-aprind... Stă mut, de suflet gol. COȘBUC, P. I 109. DLRLC
      • format_quote Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi. Veniți cu bine! De frunze și de cîntec goi, Plîng codrii cei lipsiți de voi. COȘBUC, P. I 90. DLRLC
    • 4.3. (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Cu mâna goală = fără niciun dar, fără niciun ban. DEX '09 DLRLC
      • format_quote N-ai să ieși cu mînele goale de la casa mea. CREANGĂ, P. 288. DLRLC
    • chat_bubble Cu mâna goală = care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Fără pistoale, Numai cu mînele goale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286. DLRLC
    • chat_bubble Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. DEX '09 DLRLC
  • 5. figurat Care este fără temei, fără fond. DEX '09 DLRLC
    sinonime: neîntemeiat
    • format_quote Să se mai hrănească și boierii cu vorbe goale, că noi ne-am săturat. REBREANU, R. I 320. DLRLC
    • format_quote Vorba ceea: fală goală, traistă ușoară. CREANGĂ, P. 320. DLRLC
    • format_quote E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune, Înșirînd cuvinte goale Ce din coadă au să sune. EMINESCU, O. I 226. DLRLC
    • 5.1. (Despre formă) Fără fond, fără conținut. DLRLC
      • format_quote A vorbit în general, împotriva formelor goale, a formei fără fond. IBRĂILEANU, ST. CR. 99. DLRLC
  • comentariu învechit Plural și (masculin): goli. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.