GOL¹ I. adj. 1 Fără nici o îmbrăcăminte, desbrăcat, despuiat: ~ m’am născut, ~ o să mă duc (ZNN.); cu capul ~; cu pieptul ~; cu picioarele goale, desculț; cu (sau în) pielea goală; F: ~ nap, ~ ca napul, ~ ca degetul, ~ (ca un) pistol, ~ pușcă, cu desăvîrșire gol: copiii... goi pușcă, agățîndu-se de bietele femei (DLVR.) ¶ 2 pr. ext. Fără vegetație, fără păduri, etc.: dealuri goale; stîncă goală ¶ 3 Fără așternut: pe pământul ~ ¶ 4 Care nu conține nimic, deșert, în care nu se află nimeni sau nimic: chilia era goală goluță (RET.); vara, maică, rămîn casele goale, numai cu femeile și copiii (SB.); se ducea cu sacul ~ la spinare (DLVR.); pahar ~; sticlă goală; cu mîinile goale; cu stomacul ~, nemîncat; nu e mai grea boală decît punga goală (PANN) ¶ 5 Scos din teacă: au venit asupra lui de l-au îngrozit cu sabia goală (PRV.-MB.); cu sabia goală în mînă, striga la ai săi... să nu-și piardă cumpătul (ISP.) ¶ 6 Fără nimic alta, numai: a mînca pîine goală; mămăliga de barabule se mănîncă și goală ori cu mujdeiu (ȘEZ.); F: nimica goală, absolut nimic: încolo nimic, dar nimica goală (ISP.) ¶ 7 Ⓕ Deșert, lipsit de înțeles, fără nici un rost: vorbe goale; versuri sonore și goale (VLAH.) ¶ 8 Ⓕ Curat, neîmpodobit: adevărul ~; o minciună goală ¶ 9 Ⓕ Întocmai, aidoma: e dracu ~. II. sn. Goliciune; spațiu gol; deșert: Ca pe-un mal înalt aluneci și parcă te scufunzi în ~ (VLAH.); moartea și spaima fac ~uri mari în rîndurile creștine (VLAH.); a umplea golurile; danțul ne făcu un ~ la inimă (ODOB.); Ⓕ: a (se) da de ~, a (se) da pe față, a (se) trăda fără voie [vsl. golŭ].