18 definiții pentru freamăt hreamăt ghreamăt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

freamăt sn [At: DOSOFTEI, V. S. 79/2 / V: (reg) hr~, hremet, re~, remet, (Mun) ra~ / S și: (îrg) ghr~ / Pl: ~e, (nob) ~emete / E: ml fremitus] 1 Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc. Si: fremătare (2). 2 Zgomot confuz de voci Si: murmur. 3 (Mai ales îf hreamăt, ramăt) Vacarm. 4 (Fig) Fior1. 5 (Fig) Înfiorare. 6 (Îla) În ~ Neliniștit. 7 (Îal) Emoționat.

FREÁMĂT, freamăte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înăbușite[1] sau nedeslușite. ♦ Zgomot, larmă. 2. Fig. Fior, înfiorare. [Var.: (reg.) hreámăt s. n.] – Lat. fremitus.

  1. în original, incorect: înnăbușite (formă arhaică, ultima atestare în DLRM, 1958). — cata

FREÁMĂT, freamăte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înăbușite[1] sau nedeslușite. ♦ Zgomot, larmă. 2. Fig. Fior, înfiorare. [Var.: (reg.) hreámăt s. n.] – Lat. fremitus. modificată

  1. În original, incorect: înnăbușite (formă arhaică). — gall

FREÁMĂT, freamăte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vînt, de valurile mării etc. Vîntul sufla mai cu putere, aducind în odaie suspine și freamătul copacilor. DUNĂREANU, CH. 10. Mi-e dor de freamăt lin de brazi, De murmur tainic de izvor. IOSIF, P. 64. O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. EMINESCU, O. I 129. Freamătul frunzelor avea un sunet misterios care da fiori. ALECSANDRI, C. 41. ♦ Murmur de voci înăbușite sau nedeslușite. Erau mulți acuma și plutea deasupra lor un freamăt de glasuri. DUMITRIU, N. 253. În noapte, sub poale de codru-nverzit, E freamăt de glasuri, un tainic șoptit; Ard galbene flacări și-n zare de foc Vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc. COȘBUC, P. I 142. ♦ Zgomot, larmă. E freamăt în zare: e tunul, Ori cîntec de clopot din sat? COȘBUC, P. II 46. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. I 147. Scot paloșele-n soare cu-n freamăt de oțel. ALECSANDRI, P. A. 146. 2. Fig. Fior, înfiorare. În rîndurile mulțimii începu să crească un freamăt de bucurie. SAHIA, N. 107. Aceste cuvinte, așa dulce șoptite, deșteptară în inima voinicului un freamăt necunoscut. ODOBESCU, S. III 199. Deodat-un freamăt zboară De-a lungul prin oștime și-n gloată se străcoară. ALECSANDRI, P. III 337. – Variantă: hreámăt (LESNEA, I 8, TOPÎRCEANU, S. A. 106) s. n.

FREÁMĂT ~e n. 1) Zgomot ușor și monoton produs de unele fenomene naturale (frunze, valuri etc). ~ul codrului. 2) Zgomot surd și confuz de voci; murmur; rumoare. 3) fig. Emoție puternică cauzată de o zguduire nervoasă; fior. /<lat. fremitus

freamăt n. 1. mișcare sgomotoasă (în special vorbind de frunzele agitate de vânt); 2. fig. freamăt de suspine AL. [Lat. FREMITUS].

freámăt n., pl. fremete, ca gemete (lat. frémitus, it. sp. pg. frémito, vfr. friente). Foșnet, zgomotu frunzelor bătute de vînt: freamătu plopilor. – Vechĭ (Nec. Let. 2, 261) hreámăt, la Dos. ghreámăt, la Stam. 336 vreámăt, în sud reámăt și rámăt, hărmălaĭe, tumult.

HREÁMĂT s. n. v. freamăt.

HREÁMĂT s. n. V. freamăt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

freámăt s. n., pl. freámăte

freámăt s. n. (sil. frea-), pl. freámăte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FREÁMĂT s. 1. v. agitație. 2. v. foșnet. 3. șuierat, vâjâit, (fig.) geamăt. (~ul vântului.) 4. v. zgomot. 5. fior, înfiorare. (Un ~ trece prin mulțime.) 6. palpitare, palpitație, pulsație, trepidație. (~ul vieții.)

FREAMĂT s. 1. agitație, clocot, frămîntare, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (~ apelor ieșite din matcă.) 2. fîșîit, foșnet, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ de frunze.) 3. vîjîit, (fig.) geamăt. (~ vîntului.) 4. gălăgie, larmă, tumult, vuiet, zgomot. (Ce ~ se aude?) 5. fior, înfiorare. (Un ~ trece prin mulțime.) 6. palpitare, palpitație, pulsație, trepidație. (~ vieții.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

freámăt (-émete), s. m.1. Înfiorare, fior. – 2. Murmur, zvon. – 3. Zgomot, rumoare. – Var. (Mold.) hreamăt. Lat. frĕmĭtus (Pușcariu 645; Candrea-Dens., 636; REW 3492; DAR; Byck-Graur, BL, I, 19), cf. it., sp., port. (frémito), v. fr. friente, gal. fremido.Der. fremăta, vb. (a se înfiora; a vibra), care ar putea reprezenta și lat. frĕmĭtāre (Pușcariu 646), cf. v tosc. fremitare, cors. frumita „a necheza”; fremătător, adj. (agitat, care freamătă).

Intrare: freamăt
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • freamăt
  • freamătul
  • freamătu‑
plural
  • freamăte
  • freamătele
genitiv-dativ singular
  • freamăt
  • freamătului
plural
  • freamăte
  • freamătelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hreamăt
  • hreamătul
  • hreamătu‑
plural
  • hreamăte
  • hreamătele
genitiv-dativ singular
  • hreamăt
  • hreamătului
plural
  • hreamăte
  • hreamătelor
vocativ singular
plural
ghreamăt substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghreamăt
  • ghreamătul
  • ghreamătu‑
plural
  • ghreamăte
  • ghreamătele
genitiv-dativ singular
  • ghreamăt
  • ghreamătului
plural
  • ghreamăte
  • ghreamătelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

freamăt hreamăt ghreamăt

  • 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fremătare 4 exemple
    exemple
    • Vîntul sufla mai cu putere, aducînd în odaie suspine și freamătul copacilor. DUNĂREANU, CH. 10.
      surse: DLRLC
    • Mi-e dor de freamăt lin de brazi, De murmur tainic de izvor. IOSIF, P. 64.
      surse: DLRLC
    • O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. EMINESCU, O. I 129.
      surse: DLRLC
    • Freamătul frunzelor avea un sunet misterios care da fiori. ALECSANDRI, C. 41.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Murmur de voci înăbușite sau nedeslușite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: murmur rumoare 2 exemple
      exemple
      • Erau mulți acuma și plutea deasupra lor un freamăt de glasuri. DUMITRIU, N. 253.
        surse: DLRLC
      • În noapte, sub poale de codru-nverzit, E freamăt de glasuri, un tainic șoptit; Ard galbene flacări și-n zare de foc Vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc. COȘBUC, P. I 142.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • E freamăt în zare: e tunul, Ori cîntec de clopot din sat? COȘBUC, P. II 46.
        surse: DLRLC
      • Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. I 147.
        surse: DLRLC
      • Scot paloșele-n soare cu-n freamăt de oțel. ALECSANDRI, P. A. 146.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • În rîndurile mulțimii începu să crească un freamăt de bucurie. SAHIA, N. 107.
      surse: DLRLC
    • Aceste cuvinte, așa dulce șoptite, deșteptară în inima voinicului un freamăt necunoscut. ODOBESCU, S. III 199.
      surse: DLRLC
    • Deodat-un freamăt zboară De-a lungul prin oștime și-n gloată se străcoară. ALECSANDRI, P. III 337.
      surse: DLRLC

etimologie: