18 definiții pentru fârtat fărtat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂRTÁT, fârtați, s. m. (Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [Var.: fărtát s. m.] – Din *frătat (< frate + suf. -at, după sl. pobratim < bratŭ „frate”).

FÂRTÁT, fârtați, s. m. (Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [Var.: fărtát s. m.] – Din *frătat (< frate + suf. -at, după sl. pobratim < bratŭ „frate”).

fârtat sm [At: (a. 1640) PRAVILA, ap. GCR I, 90 / V: făr~, (Ban) fur~ / S și: (înv) frătat / Pl: ~ați / E: ml *frătat ( <frate + at după vsl повратим < вратъ „frate”)] (Pop) 1 Prieten al cuiva, legat de acesta prin jurământ până la moarte Si: frate de cruce. 2 Tovarăș. 3 (Înv) Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia vrea să-i arate prietenie.

FÂRTÁT ~ți m. Prieten nedespărțit, legat prin jurământ; frate de cruce. /frate + suf. ~at

FĂRTÁT s. m. v. fârtat.

FÎRTÁT, fîrtați, s. m. 1. Prieten nedespărțit pînă la moarte, legat prin jurămînt; frate de cruce. Cînd știi haiduci în codru Te prinzi cu ei fîrtat. COȘBUC, P. I 217. Căciula fîrtatului Pe marginea satului (Soarele). GOROVEI, C. 350. 2. Tovarăș, ortac. Fîrtatul acesta al nostru trebuia să se facă popă. SADOVEANU, O. VII 24. ◊ (Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie) Ajungînd căruțele, oamenii miresei întrebară pe văcari...: Ale cui sînt cirezile astea, fîrtaților? ISPIRESCU, L. 293. Sîntem gemeni, măi fîrtate, Din părinți într-o dreptate, Ca doi ochi la semănare, Ca doi brazi la înălțare. BOLLIAC, O. 208. – Variantă: fărtát (SBIERA, P. 262, NEGRUZZI, S. I 154, ALECSANDRI, P. P. 73) s. m.

fărtat m. tovarăș intim, frate de cruce: la lucru acum, fărtate! AL. [Lit. înfrățit: vechiu-rom. a se înfârtăți, a se face frați de cruce].

fîrtát m. (din *frătat, d. fráte). Amic intim, frate de cruce. – Și furtat (Arg.). V. surată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți

fârtát s. m., pl. fârtáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂRTÁT s. v. amic, frate de cruce, prieten, tovarăș.

fîrtat s. v. AMIC. FRATE DE CRUCE. PRIETEN. TOVARĂȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fîrtát (fârtáți), s. m.1. Frate de cruce; legătură de rudenie spirituală contractată voluntar între prieteni, printr-un jurămînt, amestec de sînge și alte ritualuri care, în credința poporului, îi face pe acești prieteni să devină rude de sînge. – 2. Tovarăș, ortac. – Var. (rare) fărtat, furtat. Mr. fîrtat, megl. fărtat, furtat. Part. de la lat. fratrāre, al cărui rezultat s-a pierdut în rom., dar cf. mr. mfărtare. Obiceiul pare de origine sl. După Pușcariu 644 și DAR, de la frate, cu suf. participial -at; după Schuchardt, ZRPh., I, 481 și Skok, Arch. Rom., VIII, 142, de la frate, pe baza unui model sl. care nu se indică. Cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 466. – Der. fîrtăciune, s. f. (înv., frăție de cruce); fîrtăți, vb. refl. (a se face frate de cruce); fîrtăție, s. f. (frăție de cruce); nefîrtatul, s. m. (dracul); înfîrtăți, vb. (a înfrăți).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fârtát, fârtați, (fărtat), s.m. – 1. Frate de cruce; prieteni legați prin jurământ până la moarte. 2. Prieten, tovarăș, ortac. În Maramureș, cel mai frecvent are sensul de „membru al unei cete de păcurari”. „Păcurarii împreună formează o ceată sau o confrerie de feciori” (Latiș, 1993). Păcurarii devin fârtați „înainte de urcatul la munte, dar după ruptu’ sterpelor”, prin prestarea unui jurământ „prin care se obligă reciproc să păstreze secretul stânii” (Latiș, 1993). „După ce i-a mai trecut lui Pintea supărarea de moartea lui Racolța, și-a căutat iar fârtații, haiducii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 217). – Lat. *frătat (< frate + suf. -at) (Scriban, Pușcariu, DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. fertát (Bakos, 1982).

fârtát, fârtați, (fărtat), s.m. – 1. Frate de cruce; prieteni legați prin jurământ până la moarte. 2. Prieten, tovarăș, ortac. În Maramureș cel mai frecvent avea sensul de „membru al unei cete de păcurari”. „Păcurarii împreună formează o ceată sau o confrerie de feciori” (Latiș 1993). Păcurarii devin fârtați „înainte de urcatul la munte, dar după ruptu’ sterpelor” prin prestarea unui jurământ „prin care se obligă reciproc să păstreze secretul stânii” (Latiș 1993). – Lat. *frătat (frate + -at); Cuv. rom. preluat în magh. (fertát) (Bakos 1982).

fărtát, s.m. – v. fârtat („frate de cruce”).

fărtát, s.m. – v. fârtat.

Intrare: fârtat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârtat
  • fârtatul
  • fârtatu‑
plural
  • fârtați
  • fârtații
genitiv-dativ singular
  • fârtat
  • fârtatului
plural
  • fârtați
  • fârtaților
vocativ singular
  • fârtatule
  • fârtate
plural
  • fârtaților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărtat
  • fărtatul
  • fărtatu‑
plural
  • fărtați
  • fărtații
genitiv-dativ singular
  • fărtat
  • fărtatului
plural
  • fărtați
  • fărtaților
vocativ singular
  • fărtatule
  • fărtate
plural
  • fărtaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fârtat fărtat

  • 1. popular Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amic, -ă prieten 2 exemple
    exemple
    • Cînd știi haiduci în codru Te prinzi cu ei fîrtat. COȘBUC, P. I 217.
      surse: DLRLC
    • Căciula fîrtatului Pe marginea satului (Soarele). GOROVEI, C. 350.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fîrtatul acesta al nostru trebuia să se facă popă. SADOVEANU, O. VII 24.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ajungînd căruțele, oamenii miresei întrebară pe văcari...: Ale cui sînt cirezile astea, fîrtaților? ISPIRESCU, L. 293.
        surse: DLRLC
      • Sîntem gemeni, măi fîrtate, Din părinți într-o dreptate, Ca doi ochi la semănare, Ca doi brazi la înălțare. BOLLIAC, O. 208.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • *frătat (din frate + sufix -at, după limba slavă (veche) pobratim din bratŭ „frate”).
    surse: DEX '09 DEX '98