12 definiții pentru dezmeticire dezmetecire

dezmeticíre sf [At: BIBLIA (1688), 391 1/6 / V: ~tecí~ / S și: desm~ / Pl: ~ri / E: dezmetici] 1 (Înv) Stare a unui om dezmetic (1) Si: dezmeticit1 (1). 2 (Pex) Demență. 3 (Îvr) Comportare de dezmetic (2) Si: dezmeticit1 (3). 4 Revenire la starea normală (dintr-o amețeală, dintr-o emoție puternică) Si: (înv) dezamețire, dezmeticit1 (4). 5 (Fig) Clarificare (asupra unei probleme, neînțelegeri etc.). Si: dezmeticit1 (5).

DEZMETECÍRE s. f. v. dezmeticire.

DEZMETICÍRE, dezmeticiri, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a (se) dezmetici. [Var.: dezmetecíre s. f.] – V. dezmetici.

DEZMETECÍRE s. f. v. dezmeticire.

DEZMETICÍRE, dezmeticiri, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a (se) dezmetici. [Var.: dezmetecíre s. f.] – V. dezmetici.

DEZMETECÍRE s. f. v. dezmeticire.

DEZMETICÍRE s. f. Faptul de a (se) dezmetici; revenire, trezire sau aducere la realitate. – Variantă: dezmetecíre s. f.

dezmeticíre s. f., g.-d. art. dezmeticírii; pl. dezmeticíri

dezmeticíre s. f., g.-d. art. dezmeticírii; pl. dezmeticíri

DEZMETICÍRE s. v. revenire.

Dezmeticire ≠ buimăcire, năucire, zăpăcire


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZMETICÍRE s. reculegere, regăsire, revenire, trezire. (~ cuiva din uluială.)

Intrare: dezmeticire
dezmeticire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezmeticire dezmeticirea
plural dezmeticiri dezmeticirile
genitiv-dativ singular dezmeticiri dezmeticirii
plural dezmeticiri dezmeticirilor
vocativ singular
plural
dezmetecire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezmetecire dezmetecirea
plural dezmeteciri dezmetecirile
genitiv-dativ singular dezmeteciri dezmetecirii
plural dezmeteciri dezmetecirilor
vocativ singular
plural