9 definiții pentru năucire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂUCIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

NĂUCIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucire sf [At: BIBLIA (1688), 2162/12 / P: nă-u~ / Pl: ~ri / E: năuci] 1-2 Năuceală (1-2).

NĂUCIRE s. f. Faptul de a năuci; buimăcire, uluire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năucire (rar) s. f., g.-d. art. năucirii

năucire (rar) s. f., g.-d. art. năucirii

năucire s. f., g.-d. art. năucirii; pl. năuciri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂUCIRE s. 1. v. buimăcire. 2. v. buimăceală.

NĂUCIRE s. 1. buimăcire, zăpăcire. (~ cuiva.) 2. amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (Stare de ~.)

Intrare: năucire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năucire
  • năucirea
plural
  • năuciri
  • năucirile
genitiv-dativ singular
  • năuciri
  • năucirii
plural
  • năuciri
  • năucirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năucire, năucirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi năuci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.