10 definiții pentru năucire
Explicative DEX
NĂUCIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.
NĂUCIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năucire sf [At: BIBLIA (1688), 2162/12 / P: nă-u~ / Pl: ~ri / E: năuci] 1-2 Năuceală (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂUCIRE s. f. Faptul de a năuci; buimăcire, uluire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
năucire (rar) s. f., g.-d. art. năucirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
năucire (rar) s. f., g.-d. art. năucirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năucire s. f., g.-d. art. năucirii; pl. năuciri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
NĂUCIRE s. 1. v. buimăcire. 2. v. buimăceală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂUCIRE s. 1. buimăcire, zăpăcire. (~ cuiva.) 2. amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Năucire ≠ dezmeticire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
NĂUClRE s. f. Faptul de a (se) năuci (1); năuceală (1). Năucire de la D[o]mnul au căzut preste ei. biblia (1688), 2162/12, cf. costinescu, lm, ddrf, tdrg. Impresia pe care o capeți în primele clipe după ce ai pătruns în Muzeul apărării Leningradului este una de uimire, de năucire totală. stancu, u.r.s.s. 129. Sta galben, cu gura căscată, lîngă masă, fulgerat de năucire. vornic, p. 203. – Pronunțat: nă-u-. – V. năuci.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Dray Nadiia
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
năucire, năucirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) năuci. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: buimăceală buimăcire uluire antonime: dezmeticire
etimologie:
- năuci DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.