12 definiții pentru reculegere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECULEGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.

RECULEGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.

reculegere sf [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 193 / E: reculege] 1 (înv) Strângere (din nou). Revenire dintr-o emoție, o spaimă. 3 Regăsire de sine. 4 Adâncire în meditație. 5 (Îs) Moment (sau minut) de ~ Moment de tăcere și de meditație în semn de omagiu pentru o persoană decedată.

RECULEGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. Unde era odihna aceea în care să găsești reculegerea? C. PETRESCU, Î. II 109. Fața i se crispă într-o penibilă sforțare de reculegere. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. ♦ Adîncire în gînduri, meditație. Contemplația artistică presupune reculegere și tăcere. RALEA, O. 81. Odăile parcă nu erau făcute pentru hodină și reculegere. ANGHEL, PR. 4. ◊ Moment sau minut de reculegere = moment în care se întrerupe orice activitate și se păstrează tăcere, în semn de omagiu pentru un dispărut.

RECULEGERE s.f. Acțiunea de a (se) reculege și rezultatul ei. ♦ Moment de reculegere = moment de tăcere și de meditație în memoria unui dispărut. [< reculege].

RECULEGERE s. f. acțiunea de a (se) reculege. ♦ moment de ~ = moment de tăcere și de meditație în memoria unui dispărut. (< reculege)

RECULEGERE ~i f. v. A SE RECULEGE.Moment de ~ moment de tăcere în amintirea unei persoane decedate. /v. a se reculege

reculegere f. încordarea minții la un singur lucru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reculegere s. f., g.-d. art. reculegerii; pl. reculegeri

reculegere s. f., g.-d. art. reculegerii; pl. reculegeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECULEGERE s. dezmeticire, regăsire, revenire, trezire. (~ cuiva din uluială.)

Intrare: reculegere
reculegere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reculegere
  • reculegerea
plural
  • reculegeri
  • reculegerile
genitiv-dativ singular
  • reculegeri
  • reculegerii
plural
  • reculegeri
  • reculegerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reculegere, reculegerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: revenire
    • format_quote Unde era odihna aceea în care să găsești reculegerea? C. PETRESCU, Î. II 109. DLRLC
    • format_quote Fața i se crispă într-o penibilă sforțare de reculegere. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. DLRLC
    • 1.1. Adâncire în gânduri. DLRLC
      sinonime: meditație
      • format_quote Contemplația artistică presupune reculegere și tăcere. RALEA, O. 81. DLRLC
      • format_quote Odăile parcă nu erau făcute pentru hodină și reculegere. ANGHEL, PR. 4. DLRLC
    • 1.2. Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi reculege DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.