dezmeticire sf [At: BIBLIA (1688), 391 1/6 / V: ~teci~ / S și: desm~ / Pl: ~ri / E: dezmetici] 1 (Înv) Stare a unui om dezmetic (1) Si: dezmeticit¹ (1). 2 (Pex) Demență. 3 (Îvr) Comportare de dezmetic (2) Si: dezmeticit¹ (3). 4 Revenire la starea normală (dintr-o amețeală, dintr-o emoție puternică) Si: (înv) dezamețire, dezmeticit¹ (4). 5 (Fig) Clarificare (asupra unei probleme, neînțelegeri etc.). Si: dezmeticit¹ (5).