11 definiții pentru revenire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni2 și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.

REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni2 și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.

revenire sf [At: NEGRUZZI, S. III, 447 / Pl: ~ri / E: reveni1] 1 Întoarcere la punctul de plecare Si: înapoiere, reîntoarcere, returnare (1), (pop) reînturnare. 2 Întoarcere la o stare, la o (situație) anterioară. 3 Reluare a unei idei, teme etc. 4 Renunțare la o idee Si: revocare. 5 Operație de încălzire la temperaturi înalte și de răcire lentă la care sunt supuse piesele metalice (în special din oțel și din fontă) cu scopul de a le îmbunătăți ductilitatea și tenacitatea. 6 Întoarcere la viață Si: renaștere (4).

REVENÍRE, reveniri, s. f. 1. Acțiunea de a reveni; întoarcere. Voievozi și vlădici, coconi și jupînițe, soli străini și călugări... au trecut... ori au rămas aici și vor mai sta pînă la revenirea domnului. GALACTION, O. I 221. Sus și jos nu era decît un freamăt de revenire la viață. GANE, N. II 183. 2. Operație de încălzire, la temperaturi înalte, și de răcire lentă a oțelului călit, cu scopul de a-i mări tenacitatea.

REVENÍRE s.f. 1. Acțiunea de a reveni și rezultatul ei; întoarcere. 2. Operație de încălzire la temperaturi înalte și de răcire lentă a oțelului călit pentru a i se mări tenacitatea. [< reveni].

REVENÍRE s. f. 1. acțiunea de a reveni; întoarcere. 2. operația de încălzire la temperaturi înalte și de răcire lentă a oțelului călit pentru a i se mări tenacitatea (2). (< reveni)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revenire s. f., g.-d. art. revenirii; pl. reveniri

revenire s. f., g.-d. art. revenirii; pl. reveniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVENÍRE s. 1. v. reîntoarcere. 2. v. întoarcere. 3. reapariție. (~ unui actor pe scenă.) 4. dezmeticire, reculegere, regăsire, trezire. (~ cuiva din uluială.)

REVENIRE s. 1. reîntoarcere, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.) 2. înapoiere, întoarcere, venire, (pop.) înturnare, înturnat. (După ~ lui acasă.) 3. reapariție. (~ unui actor pe scenă.) 4. dezmeticire, reculegere, regăsire, trezire. (~ cuiva din uluială.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REVENÍRE (< reveni) s. f. 1. Acțiunea de a reveni; întoarcere. 2. (METAL.) Tratament termic care se aplică unei piese metalice călite, constând în obținerea unei întoarceri parțiale la starea de echilibru fizico-chimic corespunzătoare temperaturii ambiante, pentru mărirea ductibilității și tenacității și pentru reducerea tensiunilor interne; se realizează prin încălzirea materialului la o temperatură inferioară aceleia de transformare, urmată de o răcire dirijată (în general înceată). 3. Variația în timp a deformației unui corp după suprimarea sarcinilor aplicate inițial.

Intrare: revenire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revenire
  • revenirea
plural
  • reveniri
  • revenirile
genitiv-dativ singular
  • reveniri
  • revenirii
plural
  • reveniri
  • revenirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revenire, revenirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reveni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: întoarcere
    • format_quote Voievozi și vlădici, coconi și jupînițe, soli străini și călugări... au trecut... ori au rămas aici și vor mai sta pînă la revenirea domnului. GALACTION, O. I 221. DLRLC
    • format_quote Sus și jos nu era decît un freamăt de revenire la viață. GANE, N. II 183. DLRLC
  • 2. Operație de încălzire, la temperaturi înalte, și de răcire lentă a oțelului călit, cu scopul de a-i mări tenacitatea. DLRLC DN
etimologie:
  • vezi reveni DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.