22 de definiții pentru curăța curăți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat.

curăța [At: COD. VOR. 143/11 / Pzi: curăț, (înv) esc / E: curat3] 1-2 vtr A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a (se) mătura, a (se) peria, a (se) spăla, a (se) șterge. 3 vt A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume, ouă etc. 4 vt A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului etc. 5 vt A depănușa. 6 vr (Fig; d. cer) A se însenina. 7 vt (Înv; îe) A-și ~ obrazul (sau obrazele) A se dezvinovăți. 8-9 vtr (Îvp) A (se) vindeca de o boală (de piele). 10 vt (Reg) A castra. 11 vr (Reg; d. mamifere) A lepăda placenta. 12 vt (Înv) A renunța. 13-14 vtr (Îvp; fig) A (se) salva de ceva rău. 15 vt (Fig; fam) A omorî. 16 vt (Pfm; fig) A înlătura (pe cineva din calea sa, dintr-o funcție etc.). 17-18 vtr (Fig; în limbajul bisericesc) A (se) purifica. 19-20 vtr (Fig; fam) A rămâne sau a face să rămână fără bani, fără avere. 21-22 vtr A (se) mântui. 23-24 vtr A (se) descotorosi (de ceva). 25-26 vtr (Înv) A (se) lămuri. 27 vr (Înv; îe) A se ~ pe altul A arunca vina pe altul. corectată

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat.

CURĂȚA, curăț, vb. I. (Și în forma curăți) I. 1. Tranz. A face (să fie) curat, a face să dispară murdăria de pe ceva, a îndepărta impuritățile, a înlătura ceea ce e dăunător. După ce puse de spălă pe Prîslea și-l curăți, îl îmbrăcă. ISPIRESCU, L. 93. Mogorogea, băiet grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră. CREANGĂ, A. 105. Îndată am găsit caiete... negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele. NEGRUZZI, S. I 7. S.I 7. Eu de-aș ști c-ar mai veni, Drumul i l-aș curăți. ȘEZ. II 82. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de») Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom, sau ca plugarul bun care curăță de mărăcini țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8. Hai să ne grăbim Ca să curățim Grădina de schinuri (= spini). ALECSANDRI, T. 655. ◊ Refl. Fig. Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn s-a călăuzit de învățătura lui Lenin și Stalin asupra partidului de tip nou, ca și de măreața experiență istorică a P.C. (b) al U.R.S.S., care a confirmat în repetate rînduri justețea ideii că partidul se întărește curățindu-se de elementele oportuniste, străine și dușmănoase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459. ♦ (Cu privire la fructe, legume, ouă) A îndepărta coaja, pielița, găoacea etc. Înfipse un cuțit într-o pară și o curăță cu răbdare minuțioasă. C. PETRESCU, Î. I 9. 2. Refl. A scăpa, a se vindeca de o boală (infecțioasă sau de piele). I s-a curățat fața de eczemă.Tranz. A înlătura (o boală). Am o gîscă potcovită... Cu gura pahar clătește, Multe boale curățește (Fîntîna). GOROVEI, C. 144. II. Fig. 1. Tranz. A scăpa sau a salva ceva sau pe cineva (de ceva rău). Spune-mi ce voiești... că m-ai curățit de dușmanul meu. SBIERA, P. 87. Aista e un leneș... și-l ducem la spînzurătoare ca să curățim satul de un trîndav. CREANGĂ, P. 330. Sînt alți trîntori de care trebuie curățit stupul. NEGRUZZI, S. I 141. ♦ Refl. A scăpa, a se descotorosi de cineva. Nu te teme împărate... ne curățim noi de el! ISPIRESCU, L. 327. 2. Refl. (În concepția mistico-religioasă; adesea determinat prin «de păcate») A se mîntui, a se purifica. 3. Tranz. (Cu privire la oameni) A omorî, a ucide. Cum trageți un foc, vă curățim. CAMILAR, N. I 238. Mai întîi, mă hotărîsem să te curăț. CARAGIALE, O. I 274. ♦ Refl. (Familiar) A muri, a se prăpădi. Bietul om s-a curățat în cîteva zile. 4. Tranz. (Familiar) A despuia pe cineva de bani sau de alte obiecte; a fura, a șterpeli.De bani pe mine chiar m-a curățit. CONTEMPORANUL, II 731. [Jianu] prinde la boieri De-i curăță de averi. ALECSANDRI, P. P. 159. – Variantă: curăți, curăț și curățesc (ALECSANDRI, T. I. 366, PANN, P. V. I 157, GOROVEI, C. 144) vb. IV.

A CURĂȚÁ cúrăț tranz. 1) A face să se curățe. ~ o haină. ~ un iaz. 2) (fructe, legume, ouă etc.) A lipsi de stratul de deasupra (coajă, pieliță, puf). 3) pop. A lipsi de viață; a omorî; a ucide. /Din curat

A SE CURĂȚÁ mă cúrăț intranz. 1) A deveni (mai) curat prin înlăturarea murdăriei sau a impurităților. 2) fig. (despre persoane) A deveni (mai) curat moralicește; a se purifica. 3) pop. A rămâne fără nici un ban; a se lefteri. 4) fig. A înceta din viață; a deceda; a muri. /Din curat

curățà v. 1. a face curat: a curăța casa, haine, mobile; 2. a lua jos coaja, frunzele, solzii: a curăța cartofi, pește; 3. a se spăla, a se scăpa de cineva, a-l prăpădi.

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța.

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța.

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța.

curăți vtr [At: PRAV. GOV., ap. DA / Pzi: esc / E: curăța css] 1-27 A curăța (1-27).

cúrăț, a (vest și sud) și cúrăț saŭ -ésc, a (est) v. tr. (d. curat, de unde s’a făcut curățesc, apoĭ curăț.Curăț, curețĭ, să curețe, în est curăț, curățĭ, să curățe saŭ să curățească). Fac curat măturînd, periind ș. a.: a curăța casa, haĭnele. Purific: ploaĭa a curățat aeru. Ĭaŭ coaja, frunzele, ramurile inútile, solziĭ, penele ș. a.: a curăța merele saŭ cartofiĭ de coajă, ramura de frunze, copacu de ramurĭ uscate, peștele de solzĭ, porcu de păr, țara de Jidanĭ. Iron. Despoĭ, jăfuĭesc: vulpea m’a curățat de găinĭ. Răpesc, înlătur, mătrășesc, omor: vulpea mĭ-a curățat găinile, l-a curățat de pe fața pămîntuluĭ. V. refl. Mă fac curat. Iron. Mă liberez, mă cortorosesc, scap de: s’a curățat de banĭ (ĭ-a perdut, ĭ-a cheltuit), de păcate, de un prieten plicticos, mulțĭ s’aŭ curățat (de vĭață) în războĭ (aŭ murit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curățá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cúrăț, 2 sg. cúreți, 3 cúrăță; conj. prez. 3 să cúrețe; ger. curățấnd

curățá vb., ind. prez. 1 sg. cúrăț, 2 sg. cúreți, 3 sg. și pl. cúrăță; conj. prez. 3 sg. și pl. cúrețe; ger. curățând

curăț, -rețe 3 conj., -răți inf.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURĂȚÁ vb. 1. v. deretica. 2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (~ murdăria de pe jos.) 3. v. șterge. (~ praful.) 4. (înv. și reg.) a cura, (Transilv.) a tăgăși. (A ~ un obiect de murdărie.) 5. v. purifica. 6. v. dezinfecta. 7. (înv.) a cura. (~ un fruct de coajă.)

CURĂȚÁ vb. v. asasina, debarasa, deceda, descotorosi, dispărea, duce, izbăvi, mântui, muri, omorî, pieri, prăpădi, purifica, răposa, răscumpăra, salva, scăpa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide.

CURĂȚA vb. 1. a deretica, a scutura, a strînge, (înv. si reg.) a griji, (reg.) a rîndui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a cîștiga, (Ban. și Transilv.) a orîndui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (~ prin casă.) 2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (~ murdăria de pe jos.) 3. a șterge. (~ praful.) 4. (înv. și reg.) a cura, (Transilv.) a tăgăși. (A ~ un obiect de murdărie.) 5. (TEHN.) a purifica, (înv.) a lămuri. (~ un metal.) 6. (MED.) a dezinfecta. (~ o plagă.) 7. (înv.) a cura. (~ un fruct de coajă.)

curăța vb. v. ASASINA. DEBARASA. DECEDA. DESCOTOROSI. DISPĂREA. DUCE. IZBĂVI. MÎNTUI. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. PURIFICA. RĂPOSA. RĂSCUMPĂRA. SALVA. SCĂPA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE.

A (se) curăța ≠ a (se) mânji, a (se) murdări

CURĂȚÍ vb. v. castra, jugăni, scopi, steriliza.

curăți vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. STERILIZA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a curăța coșul expr. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

Intrare: curăța
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curăța
  • curățare
  • curățat
  • curățatu‑
  • curățând
  • curățându‑
singular plural
  • curăță
  • curățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curăț
(să)
  • curăț
  • curățam
  • curățai
  • curățasem
a II-a (tu)
  • cureți
(să)
  • cureți
  • curățai
  • curățași
  • curățaseși
a III-a (el, ea)
  • curăță
(să)
  • curețe
  • curăța
  • curăță
  • curățase
plural I (noi)
  • curățăm
(să)
  • curățăm
  • curățam
  • curățarăm
  • curățaserăm
  • curățasem
a II-a (voi)
  • curățați
(să)
  • curățați
  • curățați
  • curățarăți
  • curățaserăți
  • curățaseți
a III-a (ei, ele)
  • curăță
(să)
  • curețe
  • curățau
  • curăța
  • curățaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curăți
  • curățire
  • curățit
  • curățitu‑
  • curățind
  • curățindu‑
singular plural
  • curățește
  • curățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curățesc
(să)
  • curățesc
  • curățeam
  • curății
  • curățisem
a II-a (tu)
  • curățești
(să)
  • curățești
  • curățeai
  • curățiși
  • curățiseși
a III-a (el, ea)
  • curățește
(să)
  • curățească
  • curățea
  • curăți
  • curățise
plural I (noi)
  • curățim
(să)
  • curățim
  • curățeam
  • curățirăm
  • curățiserăm
  • curățisem
a II-a (voi)
  • curățiți
(să)
  • curățiți
  • curățeați
  • curățirăți
  • curățiserăți
  • curățiseți
a III-a (ei, ele)
  • curățesc
(să)
  • curățească
  • curățeau
  • curăți
  • curățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curăța curăți

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: murdări mânji 8 exemple
    exemple
    • După ce puse de spălă pe Prîslea și-l curăți, îl îmbrăcă. ISPIRESCU, L. 93.
      surse: DLRLC
    • Mogorogea, băiet grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră. CREANGĂ, A. 105.
      surse: DLRLC
    • Îndată am găsit caiete... negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele. NEGRUZZI, S. I 7. S.I 7.
      surse: DLRLC
    • Eu de-aș ști c-ar mai veni, Drumul i l-aș curăți. ȘEZ. II 82.
      surse: DLRLC
    • Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom, sau ca plugarul bun care curăță de mărăcini țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8.
      surse: DLRLC
    • Hai să ne grăbim Ca să curățim Grădina de schinuri (= spini). ALECSANDRI, T. 655.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn s-a călăuzit de învățătura lui Lenin și Stalin asupra partidului de tip nou, ca și de măreața experiență istorică a P.C. (b) al U.R.S.S., care a confirmat în repetate rînduri justețea ideii că partidul se întărește curățindu-se de elementele oportuniste, străine și dușmănoase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Înfipse un cuțit într-o pară și o curăță cu răbdare minuțioasă. C. PETRESCU, Î. I 9.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) vindeca de o boală (de piele).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • I s-a curățat fața de eczemă.
      surse: DLRLC
    • Am o gîscă potcovită... Cu gura pahar clătește, Multe boale curățește (Fântâna). GOROVEI, C. 144.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. figurat tranzitiv reflexiv A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: debarasa descotorosi salva 4 exemple
    exemple
    • Spune-mi ce voiești... că m-ai curățit de dușmanul meu. SBIERA, P. 87.
      surse: DLRLC
    • Aista e un leneș... și-l ducem la spînzurătoare ca să curățim satul de un trîndav. CREANGĂ, P. 330.
      surse: DLRLC
    • Sînt alți trîntori de care trebuie curățit stupul. NEGRUZZI, S. I 141.
      surse: DLRLC
    • Nu te teme împărate... ne curățim noi de el! ISPIRESCU, L. 327.
      surse: DLRLC
  • 5. figurat reflexiv (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mântui purifica
  • exemple
    • Cum trageți un foc, vă curățim. CAMILAR, N. I 238.
      surse: DLRLC
    • Mai întîi, mă hotărîsem să te curăț. CARAGIALE, O. I 274.
      surse: DLRLC
  • 7. figurat tranzitiv reflexiv A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fura șterpeli 2 exemple
    exemple
    • De bani pe mine chiar m-a curățit. CONTEMPORANUL, II 731.
      surse: DLRLC
    • [Jianu] prinde la boieri De-i curăță de averi. ALECSANDRI, P. P. 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • curat
    surse: DEX '98 DEX '09