9 definiții pentru beșteleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beșteleálă sf [At: BUL. FIL. IV, 108 / Pl: ~eli / E: beșteli + -eală] Ocară.

BEȘTELEÁLĂ, beșteleli, s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli.Beșteli + suf. -eală.

BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli.Beșteli + suf. -eală.

BEȘTELEÁLĂ s. f. (Familiar) Mustrare, ocară.

BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Mustrare, ocară. – Din beșteli + suf. -eală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beșteleálă (fam.) s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli

beșteleálă s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BEȘTELEÁLĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.

beștelea s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

Intrare: beșteleală
beșteleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beștelea
  • beșteleala
plural
  • beșteleli
  • beștelelile
genitiv-dativ singular
  • beșteleli
  • beștelelii
plural
  • beșteleli
  • beștelelilor
vocativ singular
plural